Companiile isi curteaza / asculta / respecta Investitorii. Privind prin aceasta perspectiva, Angajatul este la randul lui un Investitor ce trebuie curtat, ascultat si respectat. Spun trebuie, pentru ca de regula exista diferente de tratament in relatiile Companie-Investitor / Companie – Angajat.

Cum devine Angajatul Investitor?

Cea mai de pret resursa a Omului, o reprezinta Timpul primit prin conditionare genetica si programare. Fiind Limitat si neexistand dispensa de extindere individuala, acesta devine pretios.

Mergand zilnic la job, Angajatul isi investeste Viata in companie, Timpul sau, si ajunge firesc, Investitor.

Imaginati-va inceputul unei Zile Oarecare, in care compania isi deschide larg portile pentru a primi Vietile angajatilor. Din combinarea acestor vieti, prin interactiune si relatii, organizatia isi construieste Propria Viata.

Daca Imaginea Companiei privita prin ochii Investitorilor, difera foarte mult de Imaginea Companiei privita prin ochii Angajatilor-Investitori, atunci exista diferente majore de comportament in relatiile Companie-Investitor / Companie – Angajat si apare o mare problema numita, Ipocrizie.

Si nu pot sa nu ma gandesc ca, statistic vorbind, Speranta de viata a angajatilor este mai mare decat speranta de viata a companiilor iar tendinta impusa de realitate si competitie, adanceste aceasta diferenta.

In incheiere, va propun sa sa evaluati urmatoarele afirmatii:

Daca unind pe verticala raspunsurile, va regasiti undeva spre stanga scalei, inseamna ca lucrurile sunt Oki.

Daca linia verticala a raspunsurilor se deplaseaza exagerat spre dreapta, poate ar trebui sa analizati posibilitatea de investi in alta companie.