Domnul „Y”, isi aduce aminte de parca s-ar fi intamplat ieri…totul i-a ramas ca o lectie despre CUM SA NU… Povesteste:
Lucram de ceva timp intr-o multinationala, cand mi s-a spus sa organizez un curs de Engleza pentru domnul „X”, un manager roman, bine apreciat de catre managementul companiei …urma sa fie promovat…
Disperat de scaderea cifrei de afaceri, conducerea firmei daduse mana libera celui de-al doilea om din ierarhie sa procedeze dupa cum crede de cuviinta…Astfel, Forta si Decizia de Management, au ajuns sa inlocuiasca Buna Intelegere, Increderea si Lucrul in Echipa…ne intorsesem in timp la cultura de dinaintea preluarii companiei, cultura contestata in perioada respectiva de insasi cei ce propuneau acum schimbarea…
Il cunosteam de ani buni pe domnul „X” , ne intalnisem pe diferite teme, credinta mea fiind ca nu are nici-in-clin-nici-in-maneca cu pozitia de manager…in trecut ajunsese manager prin conjunctura…am discutat cu seful meu acest aspect si raspunsul a venit ferm: „Nu e treaba noastra, e Decizie de Management !”.
Impreuna cu furnizorul de trening am organizat programul, asigurand cazarea intr-o familie de englezi, in Londra, la cateva minute de locul de instruire.
Cand l-am instiintat pe domnul „X” despre acest detaliu, a sarit ca ars, spunand : „Eu vreau la hotel ! Ce, tu chiar crezi ca merg acolo sa-nvat Engleza? Cand vin, o sa cer o asistenta care sa stie Engleza! Asa se rezolva problema !”.
Am incercat sa-l fac sa inteleaga ca stand la familia respectiva va invata mai repede limba, dar am realizat ca nu am nicio sansa. Omul isi aranjase sa stea la hotel prin intermediul sotiei unui prieten care lucra camerista in Londra. Gasise calea sa vorbeasca romaneste in Anglia. I-am spus ca programul este setat si ca nu mai poate fi schimbat. Suparat, m-a amenintat ca lucrurile nu vor ramane asa.
Fiind „Decizie de Management”, managerul meu nu a luat atitudine. Am incercat eu o discutie cu Omul-Doi, dar acesta, folosindu-si Dreptul de Decizie, a tunat : „Cazeaza-l la hotel! Tu nu ai dreptul sa-i spui unde sa stea! Eu hotarasc!” . Asa ca l-am cazat la hotel !
Dupa doua saptamani de stat in Londra, domnul „X” s-a intors la fel precum proverbul, si a obtinut asistenta pe care si-o dorise. Dupa alte 6 luni, Omul-Doi a ajuns la concluzia ca domnul „X” nu e bun de manager, motiv pentru care l-a exclus din planurile lui, evident pe banii companiei.
Care este esenta intamplarii relatata de domnul Y ?
Ce opinie aveti despre domnul X, domnul Y, Omul-Doi si line managerul domnului Y ?
Cum considerati ca ar fi trebuit procedat in acest caz?
Aveti o situatie similara pe care o puteti impartasi?