Trecut…

Au fost timpuri in care companiile doreau brate de munca si se plangeau ca odata cu ele primesc si oameni…vremuri in care managerul gandea pentru toti, iar ceilalti doar executau…un SingurCreierSingur misca BrateleAscultatoare a zeci de oameni, repetand la nesfarsit miscari identice ce le bantuiau visurile…el stabilea Calea…numara pasii…el spunea cand si ce sa faci…cand sa vorbesti si cand sa taci…cand sa mananci…cand sa fumezi…cand sa plecii naibii acasa ca esti mort de obosit si nu mai valorezi nimic.

Vorbesc de vremuri in care produsele erau rare, iar calitatea dependenta de o tehnologia aflata abia la inceput…vremuri in care materiile prime predominau in pret, iar Omul era perceput ca „raul necesar”…ca brat…timpuri in care, cu o idee si ceva bani, lasai in urma competitia cu cativa ani…si pana se dezmeticea, erai departe… vremuri ale ManagementuluiDeInceput…

Prezent Continuu si-un pic de Viitor Apropiat

Lumea a evoluat. Produsele s-au inmultit, s-au diversificat, sunt bune calitativ, abunda cantitativ, inglobeaza multa tehnologie, au inceput sa semene uimitor intre ele, oferind aceleasi performante la preturi semnificativ egale…datorita canalelor instantanee de comunicare si posibilitatilor tehnologice ale companiilor, e imposibil sa descoperi ceva si sa pastrezi mult timp doar pentru tine, ca avantaj in fata celorlalti…timpul de replicare a ideii / produsului / serviciului este foarte scurt…ai scos pe piata un produs/serviciu bun bazat pe o idee noua? In cel mult cateva luni concurenta va scoate ceva similar, poate mai bun, mai ieftin, pe o idee asemanatoare .

Cunoasterea n-a mai ramas Atuul Unor Initiati. E publica acum. Clickul pe Net te-arunca-n Ciberspatiu. Bun venit pe Magistralele Cunoasterii Instantanee, in care Realul se amesteca cu Imaginarul, Trecutul cu Prezentul si Viitorul. Granitele dintre state pica unele dupa altele. Nu-si mai au rostul. Cunoasterea nu poate fi ingradita. Traiasca Libertatea Retelei! Trebuie sa te misti repede sa ramai in primul esalon. Viitorul nu asteapta. Viitorul nu e bun sau rau. Exista pur si simplu. E Viitor. Si trebuie-acceptat.

Dupa indelungi cercetari, unii line manageri au descoperit Creierele din capetele oamenilor de langa ei…cantarind putin peste 1 Kg, creierul valoreaza mult daca-l pui la treaba…impreuna, creierele au format echipe, au invatat sa caute solutii pentru probleme transformate in obsesii: Productie… Logistica… Mentenanta… Costuri…Bugete… s-a descoperit ca suma competentei membrilor grupului este mult mai mica decat competenta grupului luat ca intreg…asa s-a mai facut un pas…dar nu-i suficient. Axarea doar pe aspectele productive si financiare si-a dovedit limitele. Ineficienta.

Mai rau, alti line manageri sunt inca-ntepeniti in EpocaManagementuluiDeTeama … Managementului DoarEuAm DreptateTuSaTaci…dezvoltat pentru minti inguste si aplicat cu sfintenie , acest „management” conduce la dezastru…si-n competitia acerba, nu-si mai au locul cei TariDeCap. Vor disparea odata cu metoda lor. Si poate, cu companiile lor.

Daca avantajul tehnologic nu poate fi luat in calcul, ce mai ofera atunci companiilor avantaj competitiv? Ce va atrage cumparatorul bulversat de-atatea produse performante, sensibil egale ca pret si calitate ? Cine va castiga? Cui apartine Viitorul?

Invingatori sunt cei care vor ingloba Inteligenta, Intangibilitate si Valoare Sentimentala in produs. Cei ce vor face pasul de la Produs la ProdusImaginedesucces GarantieReteadeservicePacheteFinanciareInteligenteTratareExcelentaClient. Cam lung cuvantul, dar alta cale nu-i!

Invingatori vor fi cei ce vor intelege sa pretuiasca, stimuleze, dezvolte si motiveze Puterea Mintii…Resursa Umana ce poarta palarie si pantofi…si care iese zilnic pe usa companiei si se intoarce doar daca mai are de ce.Invingatori sunt cei ce vor creste si vor dezvolta OrganizatiaCareInvata, si-o vor conduce prin UmanManagement.