2³ Haralambie Fundățeanu și sociabilitatea

__________
DIMITRIE GUSTI, O LUMINĂ PENTRU SOCIOLOGIA ROMÂNEASCĂ (4)
Capitolul II.
Câteva cuvinte despre reprezentanții sociologiei românești de la sfârșitul secolului al XIX-lea şi secolul al XX-lea până la instaurarea comunismului în România
Partea a II-a
Lucrare întocmită de Nemeş Constantin
__________

Lăsăm cititorului nostru plăcerea de a lectura părerea specialiștilor privind activitatea de sociolog a lui Scraba, precum si lucrarile acestuia, iar noi vom povesti puțin și despre Haralambie Fundățeanu, fost profesor de sociologie la Școala Superioară de Științe de Stat din București. Vom completa astfel citarea celor ce au realizat lucrări cu privire la problemele sociale critice din Romania începutului de veac XX cuprinsă în lucrarea Academicianului Cătălin Zamfir „Sociologia și visul României” cu numele lui Haralambie Fundățeanu și cu titlul lucrării sale „O propunere in solutionarea cestiunilor taranesti”, Bucuresti, 1907

Fundățeanu a fost remarcat de specialiști pentru intenția lui de a realiza din sociologie o știință care să aibă la bază sociabilitatea. Desigur, la acea vreme, teoria sociabilității umane era la început, dar problemele mai fuseseră abordate și de alți cercetători, precum I. H. Rădulescu, V. Conta sau D. Drăghicescu.

Ulterior, sociabilitatea a intrat în atenția științelor sociale, fiind astăzi considerată o formă a socialității, ca premisă constitutivă a societății. Socialitatea ne spune că omul este o ființă socială, o ființă grupală, fără de care societatea nu se poate constitui. Sociabilitatea este capacitatea unui om sau a unui grup de oameni de a se integra în societate. Pentru că socialitatea are forme diferite de manifestare (în funcție de determinașiile exterioare care o obiectivează, cum sunt cele istorice, economice, culturale, biologice, demografice etc.), sociabilitatea trebuie să se raporteze permanent la forma de societate în care i se cere omului sau grupului să se integreze.

Într-o lucrare de-a noastră căreia i-am dat titlul „Cucuteni, o cultură uimitoare!” publicată parțial pe site-ul prietenului nostru Florin Rău ^{https://www.rauflorin.ro/cucuteni-o-cultura-uimitoare/} am povestit câte ceva despre culturile preistorice de pe teritoriul actual al României. Am observat din izvoarele arheologice studiate că omul preistoric și-a dus existența inițial în grupuri mici, bazate pe relațiile biologice dintre indivizi, care aveau drept scop principal asigurarea nevoilor primordiale: hrană, adăpost și apărare. Perfecționarea armelor și a uneltelor a dus la dezvoltarea relațiilor sociale. La început, organizarea socială s-a dezvoltat în jurul relațiilor de rudenie (ginta), apoi s-a dezvoltat și s-a extins, constituindu-se triburile, apoi uniunile de triburi. În interiorul comunităților au apărut grupurile specializate în funcție de ocupațiile indivizilor: preoți, războinici, vânători, agricultori, meșteșugari. Dacă la început, principalele activități în comun erau cele economice și spirituale, ulterior ele s-au diversificat, după apariția proprietății private. Între grupurile constituite, existau relații (de schimb) de natură economică și culturală, sau relații conflictuale în scopul preluării teritoriilor sau a jefuirii bunurilor celorlalte grupuri. Aceste evoluții au dus la modificarea în timp a formelor de manifestarea a socialității și, deci, la cerințele la care individul sau grupul trebuie să se raporteze pentru integrarea în societate.

Chiar dacă Fundățeanu declara că sociologia are obligația de a deveni obiectivă, fără vreun rol în reformarea societății, el considera totuși că rezultatele cercetărilor științifice trebuie să fie utilizate în așezarea pe baze științifice a vieții sociale.

Lăsăm cititorului să descopere în lucrările lui Fundățeanu ideile lui despre sociabilitatea umană și vom spune câte ceva despre lucrarea citată de Cătălin Zamfir în discursul său.

Lucrarea poartă titlul: „O propunere în soluțiunea cestiunilor țărănești de H. Fundățeanu. Senator. Profesor de sociologie la Școala Superioară de Științe de Stat” , București, Tipografia „Gutenberg” Joseph Göbl, 1907. Lucrarea este o broșurică de 15 pagini (13 de text) în care autorul trece în revistă părerile împărtășite în epocă despre soarta țăranilor si propunerile de rezolvare, propunând texte de modificare a prevederilor legale, astfel încât să fie înlăturate inconvenientele semnalate, cum sunt:
-inconvenientul împeticirii prea mari a proprietății rurale printre țărani
-inconvenientul situației inverse, în cazul pământului rămas fără proprietari (prin decesul sau abandonarea lui), când statul ar trebui să fie moștenitor rezervatar pe o parte din teren sau pe tot pentru a-l putea da țăranilor fără pământ.
Lucrarea, chiar dacă nu a avut o finalitate în legile adoptate, merită lecturată pentru argumentele date fiecărei situații.

Povestind despre variante romanești ale pozitivismului și evolutionismului, am amintit de Spiru Haret, G.D. Scraba, N. Porsena, S. Manolescu, H. Fundateanu, și vom scrie câteva cuvinte despre H. Sanielevici.