__________
DIMITRIE GUSTI, O LUMINĂ PENTRU SOCIOLOGIA ROMÂNEASCĂ (4)
Capitolul II.
Câteva cuvinte despre reprezentanții sociologiei românești de la sfârșitul secolului al XIX-lea şi secolul al XX-lea până la instaurarea comunismului în România
Partea a II-a
Lucrare întocmită de Nemeş Constantin
__________

Există în istoria sociologiei românești câțiva autori care au reușit să adapteze ideile, conceptele și teoriile sociologiei occidentale la realitățile românești, elaborând lucrări originale care au încercat să deslușească evoluția socială și să facă distincția dintre sociologie, filosofie, politologie, psihologie etc. Demersul lor a urmărit nu numai elaborarea de teorii, ci și punerea la dispoziția factorilor politici a unor instrumente care să ajute la elaborarea obiectivelor dezvoltării moderne a României. Autorii la care facem referire sunt specialiști în domeniul sociologiei, cadre didactice universitare. Prin activitatea lor, au reușit să transmită aspecte teoretice și metodologice ale teoriilor proprii, care au intrat în dezbaterea științelor sociologice contemporane lor, contribuind astfel la dezvoltarea generală a sociologiei românești, cu predilecție a sociologiilor specializate („de ramură”), cum ar fi: sociologia educației, sociologia politică, sociologia războiului, sociologia cunoașterii, sociologia literaturii etc.

Istoricilor sociologiei românești le-au atras atenția trei teorii sociologice particulare:
1)-sociologia solidarității omenești, a moralei și iubirii dintre oameni, care l-a avut ca inițiator și promotor pe Constantin Dimitrescu-Iași,
2)-sociologia culturii și a educației, care i-a avut ca inițiatori și promotori pe Virgil I. Bărbat și George Emilian Marica,
3)-sociologia cunoașterii și a culturii, care l-a avut ca inițiator și promotor pe Alexandru Claudian.

Pentru a nu încărca lucrarea, nu vom insista asupra acestor teorii, a inițiatorilor și a promotorilor lor.