Actiunea genereaza reactiune…proportionala cu actiunea, dar opusa ca sens…asa apare echilibrul… cu, sau fara deformare…sau miscarea..catre bine sau rau…cand rostesti Criza iti vin in minte cauze si efecte…ideea ca dezvoltarea globala conduce si catre dependenta globala….

Imi amintesc euforia generata anii trecuti de cresterea preturilor in lumea petrolului…de cate ori mergeai la pompa sa faci plinul, aflai ca trebuie platit mai mult..”de ce?”… „a crescut pretul!”..”aha!”…intervenea autolinistirea „chiar ai nevoie de benzina asta, ce mai astepti?! da banul si pleaca! doar nu vrei sa mergi pe jos! ori vrei sa mergi pe jos? nu, nu vreau!”

Prosperitatea asta fara efort a adus cu sine si capcana ascunderii lipsei de performanta prin pret…exaltarea a tocit simturile managerilor, le-a deformat perceptia, eliminand prudenta la gandul zilei de maine….se cheltuia mult…bula de oxigen parea in mintile si dorintele companiilor o intreaga atmosfera…avem aer, avem timp, putem cheltui, viitorul e de partea noastra, nu ne facem griji cu prostii, putem sa o lasam mai moale cu performanta, cu investitiile in tehnologie, modernizarea, dezvoltarea reala, nu ne gandim la ziua de maine cand poate lumea va reveni la normal…caci pentru noi asta-i normalul ce ne place: pretul !

Odata cu Criza, cand pretul s-a miscat in jos a aparut tendinta companiilor de a se purta mai agresiv cu resursa umana…probabil o incercare inconstienta de a rascumpara perioada in care candidatul dadea cu flit ofertelor…sau cand salariatul isi cerea raspicat drepturile…o fi bine, o fi rau?…in opinia mea, e rau…pentru ca, echilibrul intr-o organizatie se naste din suprapunere de interese si din respect reciproc.

Sunt de acord ca, pusa sub lupa acum, firma apare cu activitate febrila pe magistralele de analiza si optimizare a proceselor , reducere de costuri…dar astea se realizeaza tot cu mintile angajatilor… asa ca firmele ar trebui sa aiba grija de salariati…macar de forma…cineva-mi povestea zilele astea ca-n compania in care lucreaza – o multinationala cu ceva angajati – raspunsul la intrebarea obisnuita „ Ce faci?” este „Imping caruta la prapastie!”…de ce ?…pentru ca salariatii nu mai cred in prezumtia de nevinovatie a actiunilor companiei…ca au momente cand o simt ca lupta impotriva lor…si legea actiunii si reactiunii, functioneaza indiferent de dorinta…si-asa cum am spus la inceput, actiunea genereaza reactiune…proportionala cu actiunea, dar opusa ca sens…asa apare echilibrul… cu, sau fara deformare…sau miscarea..catre bine sau rau.