Ganduri de Duminica
Imi place primavara…cu soarele bland, prietenos, cazut peste verdele crud…cu speranta purtata in sufletele oamenilor intalniti la tot pasul…cu apropierea de copilarie si dorinta nebuna de-a merge “undeva”.
De cate ori ajung intr-un Loc, simt nevoia sa imi apropii sufletul de Sus…sa-mi indrept pasii catre biserica locului…acolo ma intalnesc cu linistea…cu gandurile mele si ale celui drag de langa mine…cu prezentul si viitorul meu si-al ei, pus laolalta …cu lumina, aprinsa celor dusi si celor ce se lasa atinsi, inca…
Candva, intr-o manastire, am ascultat Pilda de sfarsit in care parintele vorbea de singuratate, de ajutorarea aproapelui in nevoie, de pedeapsa…m-a scos din ascultare, intrebarea : ”De cate ori n-ai fost inconjurat de oameni, dar te-ai simtit singur?!”
Imi amintesc ochii unui copil ce imi zambea, intors la mine…zambetul meu l-a rusinat, si l-a ascuns in parul mamei sale…a ramas acolo, cu ochisorii la mine, si cu manutele delicate stranse de gatul celei ce i-a dat viata…cu siguranta copilul asta nu e singur acum, mi-am zis.
M-am uitat in stanga mea, si am intalnit chipul fiintei iubite…surasul meu i-a luminat fata, si am simtit mana ei alintandu-mi sufletul …nu, nu sunt singur, si nici omul meu drag, nu e.
Am privit in dreapta, si am vazut icoana sfantului Dimitrie…mi s-a parut rece si drept…fiind printre alti sfinti, nici el nu mi s-a parut a fi singur…apoi mi-am odihnit privirea pe un batran ce se inchina cu gesturi largi, unindu-si cu convingere cele patru puncte ale trupului…nu stiu de era singur, ori ba…mi s-a parut plin de credinta…
Cu siguranta, exista Singuratate..altfel nu ar fi aparut cuvantul…sau ar fi disparut, de nu si-ar mai fi gasit rostul…cu totii avem momentele noastre de singuratate…pe care le dorim sau nu…fiecare isi cunoaste motivele singuratatii sale,si si le poarta cum stie mai bine…important e sa le depasim, sa nu alegem sa fim singuri.
Aceste reflectii asupra singuratatii m-au dus cu gandul la urmatorul clip, descoperit cu ajutorul Ancutei Pasat (aveti rabdare sa se incarce, si va promit ca veti fi rasplatiti pe deplin) :
Playing For Change | Song Around The World „Stand By Me” from Concord Music Group on Vimeo.
Asa arata o zi de Duminica. Va doresc sa va fie bine cu voi si cu cei pe care-i aveti alaturi! Pe curand.
@Bebe,
bineinteles ca am momente de singuratate in care-mi plang de mila…dar cand ma regasesc in gandurile celor dragi mie, gasesc puterea sa trec peste, si o iau de la capat cu aruncatul semintelor… ca atunci in armata cand impreuna am plantat tot porumbul si fasolea tampitilor alora intr-un mare IMS 60 – pentru cititor, In Mai Suportam 60 de zile. Ca si atunci, si acum, platesc din cand in cand.
Interesanta versiune a melodiei si interesanta interpretarea!
Starea de blegeala este singuratatea, in rest oamenii comunica (chiar cand asculta muzica!)Izolarea ,ascetismul, duce la nebunie.Omul este un animal social.Cultura si civilizatia umana se bazeaza pe comunicare.Meditatia in sine este un tembelism atroce.Meditatia este buna ca ragaz de analiza, desi creierele performante fac analiza in fractiuni de secunda.
Cel care crede ca meditand poti ajunge la „marele adevar” este plecat cu capul.La fel si cei care cred ca prin izolare si meditatie pot levita sau isi pot spori puterile fizice sau intelectuale.Pana si religia mozaica,crestina si musulmana da vietii sociale totul si cere omului doar respect si rugaciune, limitand timpul de izolare.
Fara discutie ca omul este singur.Singur vine pe lume si singur se duce.Senzatia de singur, care alunga mintea in visare si uneori in chinul sentimentului de abandonare, trebuie inlocuita cu prezenta activa in viata de zi cu zi.
Dar nu pari asa singur, din moment ce doresti sa comunici cu cei din jur!Vad ca ii simti receptivi fata de trairile tale, altfel ce inseamna sa arunci samanta pe teren arid?