Lipsa de respect
Pentru a intelege Lipsa de respect, voi incerca sa definesc Respectul, asa cum il percep eu. Ma simt respectat cand cel din fata mea tine cont de emotiile mele, cand nu sunt mintit, desconsiderat, subapreciat, pacalit, injosit. Ma simt respectat atunci cand sunt contrazis, pentru ca din contradictie poate iesi ceva folositor ambelor parti.
Lipsa de respect este opusul Respectului. Neexistand unitate de masura, aprecierea ramane la nivel de simt.
Asta e teoria. Pentru partea practica, redau mai jos intamplarea care a generat acest articol:
Sigur ati intrat macar o data intr-un restaurant ce afisa la intrare ceva de genul „Cu numai…. Lei / (Euro), aici mancati cat puteti !”. Curiozitatea m-a impins intr-un astfel de loc sa vad cum e. Am fost suficient de intelept sa nu mananc mai mult decat imi trebuie si nici sa risipesc aiurea mancarea doar pe motiv ca „oricum am dat banii”. Suma de intrare nu a fost una modica, dar a meritat sa incerc.
Am cautat sa vad ce simt fata de acest „..aici mancati cat puteti!”. Reclama, mi-am zis! Da, reclama, dar pe ce mizeaza ea? Pe bunul meu simt de consumator? Pe dorinta de a aprecia rafinamentul bucatelor ? Pe inteligenta mea de a alege ce e mai bun din mai multe oferte ?
Nu prea! Am inteles ca se mizeaza pe Lacomia din mine! Pe Tentatia de a manca cat pot, generata de gandul ca „si asa am platit”. Pe bug-urile codificate in ADN ul uman pe care nu toti le pot controla prin educatie. Si-atunci, am simtit ca nu sunt respectat de cei ce se mandresc cu acest „…aici mancati cat puteti!”.
Ciudat, nu? Ce anume ? Poate imi spuneti.
Bonusul pentru vizita:
Va doresc sa va fie bine cu voi si cu cei pe care-i aveti alaturi in MarelePrezent Continuu! Pe curand.
Depinde cum privesti lucrurile…Daca esti pornit pe judecati, se poate „divaga” la nesfarsit, oricum nu vei rezolva nimic, intelept e sa nu mai interpretezi totul, sa intri sau nu, sa-ti astamperi foamea si sa nu-ti hranesti mai departe demonul barfei ca mai apoi sa-i asiguri acestuia prin asazise comentarii „hrana”…iertare daca am fost inoportuna in Ganduri!!!
ba florineee esti cam pea destept
Proprietarul afacerii castiga manipuland lacomia din om. Este un artist care te invita sa inveti pe banii tai.
Daca ai chef de-un seminar, poti merge in Sinaia, la Cutitul de Argint, langa cabana Stavilar, in drumul spre Peles.
Cand miza devine supravietuirea biologica, omul trebuie sa devina fiara.
Daca a imparti mancarea cu altul duce la moartea ta, nu o vei face si nici nu poti cere cuiva sa o faca, decat parintilor pentru copiii lor.
Aspectul relatat de tine are, cred eu, alta semnificatie. Analiza porneste de la faptul ca totul este o afacere. Atragerea clientului se face in ideea ca multi sant constienti ca „excesul de sare, zahar si grasimi scurteaza viata”!
Cu cat se consuma mai putin, cu atat profitul intreprinzatorului este mai mare.Cu cat se consuma mai putin, cu atat numarul felurilor de mancare poate creste fara paguba pentru patron.Patronii arunca lozinca , dar spera ca va fi rational consumatorul cand va stabili ratia consumata.”Aici mancati cat puteti „se adreseaza unei categorii de oameni calici,de care este totusi nevoie ca figuranti , sa umple spatiul si sa duca faima restaurantului.Nu cred ca patronul isi doreste cu adevarat sa mananci cat poti!
Chiar asa, unde este restaurantul asta?
Lipsa de respect mi se pare si din partea celor ce afiseaza femei goale in birouri sau in vitrine, si din partea celor care anunta promotii nereale,si din partea celor care vand produse expirate sau contrafacute,si din partea celor care muta virgula cand iti iau banii,etc.Problema noastra este ca respectul trebuie strict reglementat prin lege la noi, altfel, apare…lipsa de respect!Dar de-aia ne-a lasat Bunul Dumnezeu cu glas, ca sa urlam la ei:bai nenorocitilor, o sa putreziti in Iad!!
@Cris,
am trait impreuna ca parinti perioada anilor 82-89 in care sa asiguri mancarea copiilor devenise o mare problema. e lucrul care ne-a marcat profund tineretea, ne-a ascutit responsabilitatea, lipsa de toleranta fata de asuprire, dar in acelasi timp a scos la iveala lacomia si compromisul din noi…probabil si din cauza asta percep cuvintele „aici mancati cat puteti” ca lipsa de respect la adresa mea. cat despre bun simt si responsabilitate, avandu-le Prieteni ma simt bine, si chiar si fara reciprocitate din partea celor din jur, raman un incurabil optimist… stiu ca si tu esti la fel…
Nu erai conditionat de o perioada de timp in care sa “mananci cat poti”?! Daca tu crezi ca se miza pe lacomia consumatorului, inseamna ca patronul era un fin cunoscator al romanului! Ai ales sa te simti jignit si mi se pare corect. Respect, bun simt – doar cuvinte in dictionar – fara aplicabilitate practica in timpurile pe care le traim. Trist!