Pe usa mea mai scrie „sef”
Se mai intorc cu fata toti
sa ma salute cu „traiti”
mi se mai pun pe masa flori
si telefoanele din zori
ma cauta cu rugi fierbinti.
Am si stilou, si cereri vin
ca mustele pe cer senin.
Sunt si secret, am usi capitonate
si secretara ce stie de toate,
o anticamera pentru tot insul,
care doreste sa-si expuna plansul,
la ore stabilite prin program.
Sunt trepte pan’ la mine si mai am,
informatori de ranguri diferite,
cu biletele si vorbe soptite.
Sunt greu de abordat pe cai directe
si dus de valul plinului de mine
n-am timp de demnitate si rusine.
M-aplec la dispozitii mai inalte,
e semnul disciplinei “ca la carte”
De zeci de ori pe zi “am inteles”
iar zambetul pe fata mi-e nesters.
Urat la suflet am ajuns
Chiar daca faptul nu-i usor de spus.

Iar dincolo de mine sunt doar ei
nenumarati ca viespile si rai
reclamagii ce scriu din treapta-n treapta,
de adevaruri care nu se-ndreapta.
Ce vor e-o alta chestiune
Al muncii rost il stiu ei bine
sunt asi in meseria lor,
pentru atat nu vin la mine.
Ei vor neveste angajate, copiii
mai la dos daca se poate,
ca n-au luat la facultate
si butelii si paini dublate.
Ei vor si doctori pentru dinti,
dar si pontaje fara zimti,
si sef mai nou si bani mai multi,
si chiar din toate cate sunt,
ceva mai mult daca se poate.
Le-am spus odata ca pe-aici,
mai sunt si legi ce taie brici,
ca am copii ce-s inca mici
si vor sa vin seara acasa,
sa stau cu dansii la o masa
sa-i scot in noapte pan’afara,
sa le arat Steaua Polara,
sa spun povesti cu Feti frumosi
si basme cu copii cuminti.
M-au ascultat si a doua zi
au reclamat ca am copii!