Casa noua
Pentru imbunatatirea conditiilor de trai
mi-a fost repartizata o casa in rai
din beton, cu etaj, dar fara ograda
si care doar in balcon mai primeste zapada.
Nu am nevoie de greble, sape sau furci,
nici de caruta, de cal, de vaci, sau de curci
trebuie sa tai cocosul, puii si gainile
si-i ciudat ca deja imi tremura mainile.
Dar mai am in fata casei niste ramuri
care nu le pot duce la alte geamuri
iar la ferestre, perdele de matasa
mult prea mari pentru noua mea casa.
Si simt cum imi prisosesc radacinile
cum apele pe furis, parasesc fantanile
e un zgomot ciudat de cumpeni zdrobite
si de oase ce-si cauta alte morminte.
Mi-a intra in suflet o durere de moarte
Ca fosnetul porumbului s-a mutat prea departe.
Cel care a trait macar vacantele copilariei la tara, la bunici, va intelege sigur durerea pierderii fosnetului de porumb…odata ajuns la oras si intrat in valtoarea nebuniei spre un viitor dorit mai bun dar construit mai prost, ajunge invariabil sa-si doreasca spre sfarsit reintoarcerea la starea de calm, la trecerea molcoma a timpului si reconsiderarea valorilor.
Cred ca ne grabim prea mult sa ajungem intr-un timp pe care s-ar putea sa nu-l mai prindem niciodata tocmai din cauza grabei noastre nebunesti.