Voi continua sa povestesc despre neastamparul acestui prahovean moldovean care, decenii la rand, a taiat brazde adanci pentru cultura romana.

Foaia Societatii Romanismul

Revista lunara de literatura si folclor, a aparut in Bucuresti din aprilie 1870 pana in august 1871, sub redactia lui Hasdeu, fiind o revista dedicata “iantaririi constiintei nationale in randul maselor” . Printre colaboratori s-au numarat: G. Dem. Teodorescu, Al. Deparateanu, Simion Florin Marian, G. Misail, Gr. G. Tocilescu, etc.

“Acesta foia ca si Societatea “Romanismulu”, s`a nascutu intr`unu momentu de o teribila apatia generala pentru totu ce`i romanescu” scria Hasdeu.

Societatea”Romanismul” s-a constituit la 3 februarie 1869“de catre mai multi tineri pe care viscolul vietei i-a imprastiat” , printre care: Ioan A. Bratescu, G. Dem Teodorescu, Gr. Tocilescu, D. C. Olanescu, St. C. Mihailescu, N. At. Popovici, Dem. S. Ursianu, Tudor P. Radulescu, acestia facand parte din Comitetul de actiune.

Discursul tinut de Hasdeu la 15 noiembrie 1869 a fost publicat in Foaia Societatii Romanismul nr. 3 din iunie 1870: ”Leulu este leu, chiaru candu se nasce. Astu felu e si Romanismulu….se pote ore ca Romanismulu sa nu fie sicuru tocmai in tera romanului? ” . In numarul din 24 ianuarie, Hasdeu scria: “Nationalismul este o conditie esentiala a tuturor creatiunilor mari in sfera ideii. Ceea ce-i originalitatea pentru un individ e nationalitatea pentru un popor.”

Pe 7 iunie 1871 s-a tinut aniversarea a 50 de ani de la moartea lui Tudor Vladimirescu, pe “campia Cotrocenilor”. Discursul lui Hasdeu a fost fulminant: “Niciodata Romania nu va scoate din sanul sau flori si poame, daca nu va soarbe mai intai maduva puterii si a virtutii, sucul iubirii si al sacrificiului, aburul sangelui varsat pentru tara, din mormintele acelora care s-au facut ei pulbere pentru ca sa ni se lase noua sufletul. Grauntii cei putrezi in pamant ai neamului romanesc sunt oasele lui Mircea, Stefan, Mihai, Greceanu, Miron Costin, Horea, Sincai, sute si mii. Acesta este cimitirul in care samanta ingropata a intelepciunii si barbatiei stramosesti, daca ne vom da dulcea osteneala de a mai misca din cand in cand uitatele brazde, sau cel putin cate una din ele, va inflori o noua Romanie.”
Aceasta era de fapt o exprimare a credintei asupra misiunii sale.

Istoria Critica a Romaniloru(Istoria Critica a Romanilor)

O lucrare apreciata ca monumentala de contemporanii sai, a fost publicata in fascicolele Columnei lui Traian, in perioada septembrie 1871-mai 1873.

Asa cum arata autorul in prefata editiei a II-a, in sedinta din 16 februarie 1873, Parlamentul a votat un premiu pentru continuarea Istoriei Critice a Romanilor. Imediat dupa publicarea ultimei fascicole a partii I a lucrarii, acestea au fost legate intr-un volum aparut in 1873, intr-un tiraj de doar 100 de exemplare.

Printr-un Decret din 3 februarie 1874, Domnitorul i-a decernat medalia de aur pentru “Istoria Nationala”, inca un motiv pentru Hasdeu sa-si continue opera, dar sa si reediteze primul volum.

Mai multi oameni de cultura din tara si-au luat angajamentul sa raspandeasca lucrarea, iar domnul librar-editor Socec a oferit hartia pentru editie “in cele mai bune conditii”. Primul ministru Lascar Catargiu a incuviintat tiparirea la Imprimeria Statului, iar ministrul Cultelor a hotarat sa achizitioneze un numar insemnat de exemplare, pentru a fi distribuite la examene scolastice.

Primirea pozitiva din partea presei vremii a fost un alt atu moral pentru demersul lui Hasdeu. Doar G.Panu, de la “Convorbiri literare” a atacat lucrarea, fara ca pozitia lui sa fie corecta din punct de vedere stiintific.

Astfel, in 1875 apare in Bucuresti, la Imprimeria Statului: “Istoria Critica a Romaniloru – Pamentulu Tarei Romanesci Volumulu I ; Intinderea Teritoriala-Nomenclatura-Actiunea naturei” . Volumul nu poarta informatia ca este editia a II-a, dar in introducere se specifica: ” inainte de a fi inceputu volumulu II se cerea degia o a doua editiune a volumulu I “.
Volumul este dedicat “Memoriei reposatului meu parinte si Magistru in Sciinta Istorica, Alessandru Petriceicu-Hasdeu”

Sub auspiciile Domnitorului, apare o editie franceza in traducerea lui Frederic Dame:
“Histoire critique des roumains : La Valachie jusqu’en 1400 / Bogdan Petriceicu Haşdeu ; traduit du roumain sous les yeux de l’auteur par Frédéric Damé. – Bucureşti : J. Szollösy, 1878 Vol. 1. – Extension territoriale”.

Frederic Dame s-a nascut in 1849 la Tonnere in Franta si a murit in 1907 la Bucuresti.
Acesta este un istoric si publicist roman de origine franceza, cu o contributie deosebita la lingvistica romaneasca. A realizat: “Nouveau dictionnaire roumain-francais” tiparit la Bucuresti din 1893 pana in 1895. Cea mai importanta lucrare istorica a sa: ”Histoire de la Roumanie contemporaine, 1822-1900” publicata in 1900 la editura F.Alcan din Paris.

Inceputul activitatii academice

Avand in vedere renumele castigat prin realizarea Istoriei Critice a Romanilor, în octombrie 1874 i se încredinteaza un curs de filologie comparata la Universitatea din Bucuresti – Facultatea de Litere si Filosofie, iar in 1878 este numit profesor titular, titlu pastrat pana in 1901 cand este numit profesor onorific.

Primul curs tinut in aceasta calitate il va tipari sub titlul: “Principie de filologia comparativa ario–europea cuprindend grupurile indo–perso–tracic, greco–italo–celtic, leto–slavo–germanic cu aplicatiuni la istoria limbei romane” tiparit in 1875 la tipografia Thiel& Wiess din Bucuresti.

Activitatea lui Hasdeu incepe sa capete avant, lucrarile istorice sau filologice fiind din ce in ce mai dese si mai bine elaborate. Enumar cateva lucrari care raman relevante pentru filologia romaneasca si dau faima autorului:

Baudouin de Courtenay şi dialectul slavo–turanic din Italia. Cum s’au introdus slavismele în limba română?” Bucuresci ,Noua Typographie a laboratoriloru Romani, 1876

Fragmente pentru istoria limbei române. Elemente dacice” Bucuresci ,Noua Typographie a laboratoriloru Romani, 1876. – 2 vol.

Dina Filma Goţii si Gepidii în Dacia : Studiu istorico-linguistic” Bucuresci, Noua Tipografia a laboratorilor români, 1877

Cuvente den batrini. Limba romana vorbita între 1550-1600 : Studiǔ paleografico-linguistic ; cu observaţiuni filologice de Hugo Schuchardt.” Bucuresci, tipografii diferite, 1878-1881. – 4 vol.

Din istoria limbei române” Bucuresti , Tipografia Academiei Romane (Laboratorii Romani), 1883