Linistea catastrofala chiar ucide iubirea…conduce la indepartare, izolare, sfarsind prin resemnare si moarte.
Ma tot gandesc la dorinta innascuta a romanului de a fi sclav…la dependenta de sclavie, dorita pentru ca ofera “siguranta” celui mizer si “putere” stapanului de sclavi, sclav la randul lui…e foarte greu sa fii propriul stapan cu doua picioare…dar e tare bine….felicitari pentru versurile atat de frumoase si pline.
Zilele astea s-a prapadit Cornel Patrascu. Imi pare rau ca n-a mai apucat sa citeasca aceasta poezie. El, care era propriul lui stapan pe doua picioare. El, care preda aceasta lectie mai bine ca oricine prin propriul exemplu.
Linistea catastrofala chiar ucide iubirea…conduce la indepartare, izolare, sfarsind prin resemnare si moarte.
Ma tot gandesc la dorinta innascuta a romanului de a fi sclav…la dependenta de sclavie, dorita pentru ca ofera “siguranta” celui mizer si “putere” stapanului de sclavi, sclav la randul lui…e foarte greu sa fii propriul stapan cu doua picioare…dar e tare bine….felicitari pentru versurile atat de frumoase si pline.
Zilele astea s-a prapadit Cornel Patrascu. Imi pare rau ca n-a mai apucat sa citeasca aceasta poezie. El, care era propriul lui stapan pe doua picioare. El, care preda aceasta lectie mai bine ca oricine prin propriul exemplu.