De cate ori citesc poeziile Dlui Nicodim, traiesc aceeasi emotie, si-mi vine-n minte imaginea vietii la tara, asa cum am avut sansa s-o cunosc prin bunicii mei. Si care a ramas ceva sfant. Tara era locul in care toate aveau gust, locul in care m-am simtit iubit, in care ma intalneam cu Dumnezeu seara, dimineata, duminica.
Locul in care am inteles multe cuvinte, acum disparute, inghitite de nebunia oamenilor de la oras, manati de dorinte desarte si de viteza spre nicaieri.
De cate ori citesc poeziile Dlui Nicodim, traiesc aceeasi emotie, si-mi vine-n minte imaginea vietii la tara, asa cum am avut sansa s-o cunosc prin bunicii mei. Si care a ramas ceva sfant. Tara era locul in care toate aveau gust, locul in care m-am simtit iubit, in care ma intalneam cu Dumnezeu seara, dimineata, duminica.
Locul in care am inteles multe cuvinte, acum disparute, inghitite de nebunia oamenilor de la oras, manati de dorinte desarte si de viteza spre nicaieri.