Cand erau adusi copiii pe lume,
parintii isi depuneau cu pietate
sufletul in trupul lor, langa nume
iar ei ramaneau ca de piatra.
Respirau piatra,
mancau piatra
si nu vorbeau niciodata.
Parca era un sat de muti
ce daltuia munti
de piatra.

Doar peste sat,
plutea un muget ciudat
ca de vita ranita,
din piatra cioplita.

Asa m-am nascut
in cel mai frumos loc de pe pamant
intr-un sat
cu garduri din piatra
cu case din piatra
si cativa oameni ce carau piatra
sa faca garduri si case.

Toti copiii aveau parinti
din piatra
ce se ciopleau unii pe altii
pana deveneau mici
ca doua statuete
portabile.