www.rauflorin.ro : Resurse Umane intre Pasiune si Job
Saptamana asta pe 17 Noiembrie, domnul Cornel Patrascu ar fi implinit 55 de ani. Pentru ca oamenii dragi nu dispar prin Plecare ci traiesc multiplicat in mintile si sufletele celor ramasi, va propun sa va bucurati o clipa de doua tablouri separate de o piatra.
Realizand ca viata e fragila si ca cei dragi sunt importanti, putem invata sa nu mai risipim Timpul crezandu-l nesfirsit si mereu la indemana.
Managementul HR de azi pentru Performanta de maine.
Editorial de Legislatie HRLegislatia Muncii pe intelesul dvs.
Legislatie Actualizata Resurse UmaneDescarcati gratuit Legislatia HR 2023.
Statistici care ne influenteaza ViataIntelegeti Realitatile Construite de „cei Alesi” pe fondul Lipsei Noastre de Reactie.
Tool de Orientare in CarieraInstrument bazat pe Intuitia dvs.
Ecosistem de dezvoltare personala si profesionala care te ajuta sa te cunosti mai bine si sa duci o viata mai implinita.
Nu sunt in masura sa judec „alegerile lui Dumnezeu”, dar nu pot sa nu ma revolt cand vad ca atatia ticalosi o duc bine mersi, mult si bine … si oameni exceptionali „pleaca” prea devreme. In putinul timp cand am petrecut cu Domnul Profesor am invatat o multime de lucruri .. pt scoala, pt. viata… Nu vreau sa par egoista, dar mai aveam de „stors” ceva intelepciune de la dumnealui. Imi lipsiti domnule profesor!!! povestile, explicatii despre orice, sfaturile, glumele cu subinteles, imi lipsesc si mailurile cu pps-uri…
Primul contact cu Domnul Cornel l-am avut prin intermediul tablourilor. Ele ne-au apropiat, ne-au adus increderea, intelegerea, dorinta de-a ne sti mai bine si de a lucra impreuna.
Ca si cum ar fi trebuit sa existe o simetrie, ultima discutie avuta cu dansul a fost legata tot de un tablou. Imi pare rau ca n-am mai apucat sa vad acest tablou pictat cu gandul la un om care ii devenise drag: Alma.
Maria spunea ca dansul a plecat si nimic nu-l mai aduce inapoi. Eu cred ca n-a plecat, ca exista in fiecare dintre noi, cei asupra carora si-a pus amprenta. Va pleca doar atunci cand vom pleca si noi. Pana atunci, mai are de trait.
Acest articol apare la exact patru luni de la inmormantare…Ma gandesc permanent la dansul si nimeni si nimic nu-l mai poate aduce inapoi. E greu sa te gandesti ca biroul e acum gol, dar sa mai spui ca miercuri ar fi implinit 55 ani… Oricum ai gandi, raspunsul e acelasi: A plecat ! Activitatea didactica pe mine, cel putin, ma obliga ca miercuri pana la pranz sa fiu la datorie. M-ar certa daca as lipsi…Asa ca propun sa fim miercuri acolo unde se odihneste, cand putem, sa-i spunem ce mai este pe aici. Dumnezeu sa-l odihneasca !