Am venit si eu dinspre Mare
obosit, suparat, nechemat
cam sumar imbracat
in idei si metafore
tinand Dobrogea-n spinare
de o gura de sat.
Este invelita peste tot
cu o foaie de cort
care canta
impletita din prigorii si cuci
pelicani, pupeze si pitpalaci
ascultati, va rog, auziti?
Dedesupt e-o intinsa padure de tei
va rog, mirositi!
dar nu va atingeti de sufletul ei.
Peste tot sunt brazde si valuri
de pamant sau ape si dealuri
sub care stau bunici adormiti
va rog sa priviti!
Oamenii pe care-i vedeti, produc radacini
din boabe, din oua, din ape si gand
radacini de mister, de furtuni,
de hrana si leac, care plac
va rog sa gustati!
Mai este aici, va rog pipaiti
Mamelonul Medeei de la Zebil
insa nu il loviti,
ca plange cu lacrimi de lapte ca un copil.
Priviti, mirosti, gustati, pipaiti,
veti ramane uimiti, auziti?