Traim intr-o perioada tulbure si nesigura in care toata lumea recunoaste nevoia de schimbare. De la micii intreprinzatori, la marile companii si pana la…noi insine. Daca pana acum era doar o alternativa, o optiune, acum insa situatia a transformat-o intr-o necesitate. Toti avem nevoie sa ne schimbam. In bine. Spre bine. Pentru binele nostru.

Primul pas pentru a obtine o benefica schimbare este sa ne eliberam de paguboasa mentalitate de victima. Sa devenim 100% responsabili de vietile noastre. De mici am fost hraniti cu ‘biscuitii nemultumirii’ si am crescut invinovatind pe altii. Pe atunci erau de vina fratele sau sora, vecinul sau colega, mama sau tata, poate bunica sau pisica, precis scoala, negresit profesoara, dar invariabil comunismul era vinovatul. Apoi am crescut si am mutat invinuirile spre sistem, pe capitalism, pe guvern, pe Basescu, pe sefi, ba chiar pe sot/sotie si copii, pe oricine si orice misca sau „nu misca destul”!

Fara indoiala, altii sau chiar circumstantele pot avea o influenta in vietile noastre, dar in cele din urma este viata fiecaruia din noi, este responsabilitatea fiecaruia in parte.

Desigur, practica acuzarii aduce unele beneficiile si de aceea se si perpetueaza. De cele mai multe ori invinuirea altora ne face sa ne simtim foaaarte bine. Faptul ca rapid si facil nu mai suntem noi cei responsabili de greselile si esecurile noastre, este o mare usurare pentru noi si ego-ul nostru. De aici s-a si nascut pseudo-zicala: ‘munca in echipa e esentiala – ne ajuta sa dam vina pe altii’. E asa un soi de sentiment placut, vine ca si cum tu ai avea o speciala dreptate cand altii gresesc. Nu-i asa? Pe de alta parte, insa, cat este de confortabil sa traiesti toata viata cu sentimentul ca nu esti tu in controlul vietii tale? Ce valoare mai ai tu daca altii sunt responsabili de tot ce ti se intampla? Unde sa mai fie implinirea ta ca om daca viata te traieste pe tine si nu tu pe ea? Ce fericire ar putea fi sa participi la viata ta ca o marioneta jucata pe scena in rolul care nu-i convine?

Asadar la ce iti foloseste cu adevarat cartirea si invinovatitul altora pentru situatia ta? Doar la regenerarea nemultumirilor… Daca doar blamam si ne mai si simtim bine facand-o, pai doar cu asta ramanem. Blamarea singura nu ne ajuta deloc sa progresam, nici nu-i o solutie sa iesim din starea de animozitate, din situatia neplacuta ce a generat invinuirea. In plus, prin neasumarea responsabilitatii ne privam de imensul beneficiu de a invata ceva cu fiecare din greselile noastre.

A-ti asuma responsabilitatea nu inseamna desigur sa te consideri in culpa pentru toate lucrurile rele sau situatiile neplacute care apar in viata sau in cariera ta, ci sa te vezi ca fiind principalul si majoritarul actionar al vietii tale. Uneori este greu, dar este singura modalitate de a trai frumos si demn si de a avea o viata armonioasa.