In labirintul semenilor mei,
ma strecor, urc si cobor
si ma tin de gandurile lor,
ca de-o balustrada.
Si precum un abur cald,
caut drumul spre inalt,
dar li-s gandurile reci,
ma condensez si curg in beci.
Intru-n versul meu de ceara,
unde ard si ma fac iara
abur, si doresc sa zbor,
langa soare sa fiu nor,
si de-o fi ca sa cobor,
tunetul sa ma anunte,
sa fiu strop in ploi de vara,
sa m-astepte florile,
lanurile si porumbul,
iar de-oi fi alba zapada,
ce ma culc sub saniute,
sa m-anunte ciorile.
Cu vointa de noroi
ma tot lupt sa curg in voi.