De fiecare data cand iti dai seama ca esti de partea majoritatii trebuie sa te opresti si sa te gandesti. (Mark Twain)
Oare tot invatand arta comunicarii am inceput sa ne intelegem mai bine? Sa semanam la vorbe-atat de mult incat sa dispara si specia, plictisita ? Sau poate-am devenit doar artificiali, cat o impune traiul in colectivitate? Cine stie?! Pe cine mai intereseaza?!

A, am uitat ca trebuie sa scriu ceva care sa aiba legatura cu titlul pe care mi l-am ales…

Deci…trecand peste teama de ridicol, am sa spun ce nu trebuie, cum nu trebuie, cat nu trebuie…

Uneori, cand e prea multa liniste, e bine sa scuturi putin lucrurile. Dai colbul afara din ele si dezmortesti putin spirit, creativitate si ceva nebunie.

Din cand in cand, ar trebui sa spunem ce gandim, sa spunem lucrurilor pe nume – nu prea des, ca ne-am putea obisnui – Doamne fereste!

A spune lucrurilor pe nume, inseamna sa rostim adevarul nostru, gol-golut. Daca sunteti pudic, nu incercati…s-ar putea sa va faca rau…Pentru a atinge obisnuinta, exercitiul trebuie practicat des, cu cat mai multe persoane …

M-am simtit bine sa scriu despre…nimic…sau despre orice….

Daca vi se pare aiurea, inseamna ca totul e in regula…sunteti sanatosi si n-aveti de ce sa va faceti griji…pentru ca ce spun, chiar pare aiurea…Voi nu simtiti nevoia din cand in cand sa vorbiti asa?


Cristina Marcu