Autor: Ioan Nelino Luca

Pomul geaman

….Era atat de mandru, cand ne-a vazut venind
Crezand ca-i dam o veste, si-l facem sa-nfrunzeasca,
Dar calul de pe drum, ne-a rasucit in timp
Si n-a avut niciunul putere sa-l priveasca

Poetul

Nu sunt un vierme de matase
Si nici nu pot sa il imit.
Eu sunt doar prisma de cristal
Cu luciul meu neslefuit.

Umor amar

Tratate scorojite cu iz de mucava
Se-ntrec in definitii, ducandu-te-n belea.
Si spun:
Numai oamenii sobri
Pot scrie comedie!
Milosii, melancolici, scriu
Drama. Tragedie!