Privirile noastre, aruncate firav catre trecutul marelui enciclopedist Hasdeu continua si, poate nu ne vom plictisi.

Contactul lui Hasdeu cu elita romanilor ardeleni nu a fost unul bland. Parerea lui Hasdeu, exprimata in studiul sau: ”Perit-au dacii”, aparut pentru prima data in “Foaia de istorie si literatura” , a starnit aprige controverse( gazeta editata pentru scurt timp – cinci numere – la Iasi, in 1860, tiparita la Imprimeria Statului). Pentru prima data, cineva cu autoritate in domeniu punea la indoiala latinismul romanilor si linia trasata de Scoala Ardeleana, catre o directie cu totul noua: originea geto-daca a poporului roman. ”Doptoriul Petru Maior, doptoriul Laurian, si alti doptori ardeleni , si reazam hojma zisele pe credinta lui Dion Casiu, scotend din ele lungi bucati in elinesce si in latinesce, si fiind gata de a le scoate chiar in turcesce, deaca literature turceasca liar fi cunoscuta si deaca s`ar afla un Dion Casiu , tradus in limba osmalailor.” Iritat de ignoranta si, de multe ori, omiterea cu intentie a unor surse si izvoare istorice de catre “doptorii” ardeleni, Hasdeu a avut o izbucnire patimasa, afirmand ca este mandru ca nu este doctor si ca nu este ardelean! “Crapar-ar toti umbraticii doctores din Ardeal, dupa nimerita expresie a sagalnicului Petroniu, si tot va ramane invederat ca “sunt” nu este “a fost”, ca “a cuceri” nu seamana cu “a stinge” , blestema Hasdeu cu patos!

In timp, desi resentimente n-au incetat sa existe, pornirile navalnice s-au imblanzit si recunoasterea reciproca a meritelor stiintifice a fost pusa la baza colaborarilor ulterioare.

Vreo doua cuvinte despre bagarile de seama asupra activitatii lui Hasdeu, facute in gazete aparute la Budapesta, se cuvin a fi spuse.

Aceste gazete erau privite atat de catre romanii patrioti, cat si de catre ungurii nationalisti, ca varfuri de lance, infipte in inima Ungariei.

In revista Albina numarul 76, de duminica 24septemvre/6 optomvre 1872, tiparita la Pesta, in tipografia lui Emericu Bartalis, avand “redactoru respundietoriu” pe Vicentiu Babesiu, apare o elogioasa recenzie la “Istoria critica a romaniloru”, in care se afirma:
“Dlu B.P.Hasdeu, dupa o neobosita munca de 20 de ani, ingropandu-se in bibliotece si archive straine si natiunale, adunandu pribegitele membre ale corpului mare istoricu, supunendu-le la scalpelurile artei, limpedindu cestiunile obscure, a reesitu deja a pune bas`a unei adeverate istorii natiunale. Nimeni, dupa nemuritorele N.Balcesu, nu a dusu critica mai de parte ca d. Hasdeu care, pe langa o minunata patrundere o rebdare de feru ce n`o veti gasi de catu dora in unul Tierry, Niebuhr, Momsen, pe langa aceea ce se dice in poesia si istoria: inspiratiunea geniului, dsa mai are o colosale eruditiune ce-lu pune mai pe susu de toti conatiunalii sei. In dice ani, de candu a esitu pe arena publicitatii, neobositu istoricu, pe langa scrierile sale poetice, economice, politice, filosofice, literarii propriu dise, a indiestratu literatur`a istorica cu o multime de opere.”

Mihai Eminescu isi incepuse in acesta foaie cariera publicistica, în numerele din 7/19 şi 9/21 ianuarie 1870, cand a publicat articolul “O scriere critica” , in care lua apărarea lui Aron Pumnul atacat intr-o brosura a lui D. Petrino: ”Putine cuvinte despre coruperea limbii romane în Bucovina”, aparuta la Cernauti in 1869.

Gazeta politica si cultural-literara “Albina” , apare la Viena de 2-3 ori pe saptamana, in perioada 27 martie 1866 si iulie 1869, apoi la Pesta (ulterior Budapesta) 16 iulie 1869-31 decembrie 1876. Articolul-program este semnat de Fratii Mocioni: Andrei, Anton, Alexandru si George, care sunt si finantatori ai foii, de numele carora este legata “mandra si indarjita rezistenta “ a romanilor banateni, mai ales dupa ce, in 1861, Banatul este incorporat in Ungaria.

“Redactoru respundiatoriu” au fost, pe rand: Georgiu Popa (Pop) , Vicentiu Babesiu ( si “conducetoriu politic” Iulian Grozescu) si Ioanu Ciocanu .
Intaiul editor a fost Vasilie Grigorovitia, apoi “editoru si redactoru respondiatoriu” fiind pe rand : Vicentiu Babesiu, Ioan Ciocanu si Iulian Grozescu.
La Viena, foaia a fost tiparita in tipografia Mechitaristiloru, iar la Pesta (ulterior Budapesta) la tipografia lui Emericu Bartalis, apoi in tipografia lui I.C Kiss.
Formatul initial a fost de 51×34 cm, reducandu-se in anul al XI-lea de aparitie la 37×26 cm.

Pentru exemplificare putem privi urmatoarele imagini:

1.Albina Anul 1 nr.26, tiparita la Viena in 1866-numar din primul an de aparitie, contine mesajul regelui Frant Iosif : “Catra poporele Mele”.


2.Albina Anul 4 nr.55, tiparita la Viena in 1869-ultimul numar din revista tiparit la Viena

3.Albina Anul 4 nr.56, tiparit la Pesta in 1869-primul numar din revista publicat la Pesta

4.Albina Anul 7 nr.37, tiparit la Pesta in 1872-contine necrologul lui Ion Heliade Radulescu

5.Albina Anul 7 nr.38, pagina 2, tiparit la Pesta in 1872-contine “Oratiunea funebra pronumciata de Hasdeu la inmormentarea lui I.Heliade Radulescu”. Mai contine si un articol “Pentru cunoscinti`a zidariloru liberi.(Francmason, Freimanrer)”.Este cunoscuta apartenenta la francmasonerie a initiatorilor si sustinatorilor foii.

6.Albina Anul 7 nr.46 , tiparit la Pesta in 1872 –contine recenzia la “Istori`a critica a romaniloru” .

7.Albina Anul 11 nr.56, tiparit la Budapesta in 1876, ultimul an de aparitie.

8.Foita de istorie si literatura in care a aparut primul din cele trei capitole ale lucrarii “Perit`au Dacii”.Celelalte capitole au aparut in numerele urmatoare.

Un alt varf de lance era revista ”Familia. Foia enciclopedica si beletristica cu ilustratiuni”.
Apare de trei ori pe luna la Pesta (ulterior Budapesta), din 5 iunie 1865 pana in 17 aprilie 1880. “Proprietariu, redactoru si editoru” era Iosif Vulcan, iar tiparirea era realizata in tipografia lui Alesandru Kocsi.
Din 27 aprilie 1880 pana in 31 decembrie 1906, revista apare la Oradea Mare. ”Proprietar, redactor, respundator si editor este in continuare Iosif Vulcan, iar tiparirea se face la tipografia lui Iosif Lang.
Aceasta este prima serie de aparitie a revistei Familia.
Revista Familia are multe merite culturale, dar cel mai important este descoperirea si promovarea talentelui poetic al lui Eminescu (si al multor altora, printre care si al lui George Cosbuc).

Revista Familia i-a publicat si lui Hasdeu numeroase lucrari sau fragmente din lucrari, printre care si mai multe poezii cu mesaj educativ patriotic.
Intre 1926 si 1929 apare la Oradea seria a doua a revistei Familia, iar intre 1936 si 1940, apare, tot la Oradea, seria a treia.

Animatorul demersului a fost patriotul aroman Mihail G. Samarineanu (1893-1859), nascut in Macedonia, satul Metova (un sat cu circa 3000 de aromani la acea vreme).
Dupa Dictatul de la Viena, face efortul de a muta redactia revistei la Bucuresti, unde scoate seria a patra, intre anii 1941 si 1944, ramanand in continuare directorul ei.
La centenarul aparitiei revistei, in 1965, apare seria a cincea, care continua si astazi traditia revistei pornita de Iosif Vulcan.

Despre revista Familia, dar si despre Iosifu Vulcanu, poate vom povesti alta data mai pe larg, ca merita!

Pentru exemplificare, putem privi urmatoarele poze:

1.O frumoasa vigneta de frontispiciu la unul din numerele revistei Familia

2.Portretul lui Eminescu in unul din numerele revistei



3.Poezia “Bradul” a lui Hasdeu, aparuta in revista Familia tiparita la Oradea-Mare

4.Poezia “Craniul lui Mihai Viteazu” a lui Hasdeu , aparuta in revista Familia tiparita la Buda-Pesta

5.Primul numar din seria a IV-a din revista Familia, aparuta la Bucuresti sub directia lui M.G.Samarineanu, incepand cu 1 ianuarie 1941