trupul meu e-un lac sarat,
creierul mi-e-n omoplat
si ma doare.

Ai fi plecat de nu erai
destinul meu batut de soarta
esti cuiul meu, sunt doar o poarta
ce separam pustiu de rai

In labirintul semenilor mei,
ma strecor, urc si cobor
si ma tin de gandurile lor,
ca de-o balustrada.

…si cum pamantu-mi parea stramt
mi-am luat o traista cu tril de ciorcarlii,
mi-am umplut buzunarele cu ras de copii
si cu fluturi,
si din setea de alb si iubire
am incalecat pe-o livada de cai

Am turnat destule temelii de lumina
pe care nu s-a inaltat nimic de la sine.
Sa ma vindec de bolti
si de unghiuri ascutite cu statui in varf

Venirea mea pe lume
in casa asta de la malul marii
a generat un mare complot.
Asa mic si dezlegat de buric

Poezie dedicata lui Gheorghe Marcu, fost detinut

Liniile trebuiau sa deseneze gratii.
Se imbratisau pentru ultima oara
si plangeau la intersectii.

Am venit si eu dinspre Mare obosit, suparat, nechemat cam sumar imbracat in idei si metafore tinand Dobrogea-n spinare de o gura de sat. Este

Eu am venit cand erati satui, de vorbe distilate si pure, din care lipsea mirosul de padure. Cand metaforele