Ce ne-au mai strigat…
Ce ne-au mai strigat batranii,
sa ne prindem pumnii deasupra lor
si sa dam foc mintilor vestede,
sa strangem veacurile in ceasuri
si sa oprim mersul acum
cand li-i mai bine.
Ce ne-au mai strigat batranii,
sa facem pata mare in gandire,
lasand sa salasuiasca ura lor,
ce-au impuns cu piepturile armele
drept in varf, acolo unde li-i moale
si cald si sangele mai rosu si mai nobil.
Ce ne-au mai strigat batranii,
framantand noroaie si’nghitind sange,
blagoslovind mana de graunte,
si lasandu-ne-o noua toata, si fara
neghina,
ca o rasplata adusa balcestilor
si-o pilda a celor ce va sa vina.
Ce ne-au mai strigat batranii,
de nu i-om striga noi pe ei
si-om pune salcii sa-i planga
si plopii sa-i urce, cu inima curata
si mana dreapta, zbarcita si acuzatoare,
naclaita de pamantul atat de ars si
negru.
Ce ne-au mai strigat…
