Mi-am petrecut o noapte privind in Urma…sa înţeleg unde si când, am uitat sa comunic prin cuvânt rostit, privind omul in ochi…apoi am privit in Prezent…sa înţeleg cat de mult îmi doresc sa reinvat ceea ce ştiam atât de bine odată…

A fost cândva odată, o lume fara calculatoare…in care oamenii comunicau direct, prin viu grai…si culmea, se-nţelegeau de minune…uneori, rar, vorbeau la telefon…la fix, mobile neexistând…munceau, se bucurau, plângeau, trecând peste greutati împreună, făcând haz de necaz…existau fire nevăzute intre ei, care-i ţinea împreună…din când in când, sărbătoreau împreună realizările, bucurându-se de fiecare rezultat…

Lumea a progresat…au apărut timid calculatoarele…firmele au intuit avantajele si încet, încet, prin birouri au început sa apară desktop-urile…apoi, specialişti autodidacţi si entuziaşti care au dezvoltat programe… lucrurile se făceau mai bine, mai rapid, mai exact…dispăruse plictiseala muncii repetitive….calculatorul triumfase…făcea parte din viata de zi cu zi….neexistând reţele, oamenii comunicau, ca si in perioada dinainte, direct unii cu alţii…foloseau cuvintele rostite…se întâlneau, vorbeau, se-nţelegeau privindu-se in ochi, luau decizii si obţineau rezultate… nu renunţaseră la firele dintre ei…doar timpul începuse sa treacă mai repede…nu numai pentru cei in vârsta… ci si pentru copii … ei percepeau schimbarea ca pe ceva bun, ca pe ceva ce le aducea mai repede independenta mult visată…

Calculatorul devenise ceva banal…se micşorase ca dimensiuni, crescuse ca putere de calcul, devenise mai atractiv, înglobând sisteme multimedia…venise timpul Noului Pas…

Timpul Reţelei…Internetului…Intranetului…E-mailului…Timpul clădirilor moderne de sticla, cu geamuri care nu se mai deschid… in care aerul vine discret prin tavan…cu spatii de lucru deschise…cu departamente amestecate… cu reguli clare de comportament…cu birouri puse unul langa altul, pe care găseşti invariabil notebook-ul sau desktop-ul conectat la Internet… Timpul Zilelor Noastre !

Deşi suntem la doi paşi unii de alţii, in loc sa ne vorbim direct, trimitem e-mailuri…prin grija firmelor am invătat regulile comunicării standard prin e-mail … am devenit formali, concişi, artificiali…am redus timpul comunicării, devenind eficienţi, dar am pierdut legătura creata de comunicarea directa…încet, încet, am început sa ne identificam cu calculatorul…sa ne înstrăinam de noi si de ceilalţi… am transformat cuvântul rostit, in litere scrise…silabisind, am început sa pierdem sensul…am devenit experţi in a comunica pe e-mail, dar am uitat sa privim in ochi, oamenii de langa noi.

Reţelele au creat legături intre calculatoare, dar paradoxal au rupt firele directe dintre oameni…au instituit dependenta de care suntem conştienţi, dar pe care o acceptam ca pe ceva implacabil…au apărut altfel de fire, care-au accelerat trecerea timpului, mărind productivitatea, dar si distanta dintre oameni… a murit Comunicarea, trăiască Comunicarea !

Orice schimbare vine cu bune si cu rele…important e sa le punem in balanţa…si, funcţie de ce dorim, sa alegem.