Confesiune
CONFESIUNE 2
Sunt prinsa intr-un loc unde
Amintirile viitorului imi alina usor
Frigul din inima.
Stau invaluita cu frunze din ultimul somn
Al toamnei.
Inca dorm si aud cum totul cade fara mine!
CONFESIUNE 3
Ma pierdeam usor printre copacii
Ce acum mai sunt doar urmele
A ceva ce-a fost de mult.
Linistea invaluie totul,
Iar vantul inca mai alunga ultimele
Sonate.
E trist…si totu-i uitat!
CONFESIUNE 4
Pitita-ntr-un colt de camera,
Uitata de toti si de toate,
Auzeam furtuna din sufletul meu.
Fulgere, tunete, stropii reci ai amintirilor,
Inca se-astern in mine.
Doare.
E rece.
Dar inca te mai aud cum ma
Strigi de departe…
CONFESIUNE 5
Era un vis, ca eu in
Vise traiesc.
Era ceva uitat, o amintire adusa acum in viitor.
Pe-o foaie alba ti-am lasat un ultim dor
In sperante de primavara.
Credeai ca e la fel, dar eu traiesc prin versuri,
Iar tu doar in vise.
Nicicand ca zi, nu am simtit ca timpul trece atat de repede peste noi…se intampla sa ne trezim deodata mari, fara sa stim cand am crescut…azi dimineata, in orasul meu de suflet, Comanesti, am avut bucuria sa primesc al patrulea volum de poezie al Amaliei, fetita transformata intr-o adolescenta plina de intrebari…Draga Amalia, iti multumesc pentru carte si pentru dedicatie.