De ce mintim?
SURSA: http://www.elystar.ro/modules/news/article.php?storyid=1166
ARTICOL SCRIS DE DNA. LUMINITA ULMU
– Alo, ce faci ?
– Da, bine…
…Si conversatia telefonica se deruleaza in continuare, bazata pe o minciuna ; continua, desi interlocutorul nu este nici pe departe asa de „bine” cum a declarat, de cele mai multe ori el fiind trezit din somn sau deranjat de la masa sau de la alte activitati intime. Deci, a spus el o minciuna ? Da, o minciuna nevinovata, conventionala si, in multe cazuri, nepericuloasa. Dar sunt minciunile conventii nepericuloase in toate cazurile ? Este de crezut ca nu, si vom vedea ca, de multe ori, ea este si nociva si periculoasa, chiar si pentru cel care minte.
Ce este minciuna?
Minciuna este inselaciunea intentionata, facuta cu scopul de a infatisa lucrurile in beneficiu propriu, altfel decat sunt ele in realitate. Nu numai ca-i mintim pe altii, dar ne inselam si pe noi ; daca nu putem sau nu stim sa schimbam ceea ce nu ne place sau ne face sa suferim, prezentam lucrurile intr-o alta „imbracaminte”, intr-o alta culoare, imaginandu-ne ca le-am modificat ! Lasand la o parte faptul ca ne mintim si pe noi, minciuna este o desconsiderare a capacitatii de intelegere si a inteligentei celorlalti, despre care presupunem ca nu vor observa inselaciunea. Cum sa ai respectul cuiva, daca il desconsideri astfel ?
De ce mintim?
Minciuna are la baza toate temerile noastre : teama de sine, de oameni, de viata, de circumstantele ei, de situatii pe care trebuie sa le infruntam si sa le depasim. Principalul factor de declansare a minciunii este Frica, dar pot fi adaugate si egoismul, lasitatea, neincrederea in noi insine, fantezia necontrolata, propria rautate sau dorinta de a face rau. Se spune ca minciuna este, uneori, necesara ; sunt foarte rare cazurile acestea si ele se refera la boli necrutatoare sau alte evenimente dramatice care necesita o introducere „mincinoasa” pentru atenuarea socului psihic, dar si atunci, adevarul nu poate fi evitat. Cu atat mai putin, minciunile gratuite, nu ne vor aduce nicicand nici un fel de beneficiu. Efectele lor, pot fi grave si periculoase, pentru ca neincrederea se extinde si, in final, nimeni nu mai crede pe nimeni si devenim chiar neincrezatori in noi insine.
Cand mintim?
Tot timpul ! Mintim cand tacem cu buna-stiinta, din prudenta, cand ar trebui sa vorbim. Mintim cand tacem pentru a nu ne implica sau, mai rau, de frica sa nu riscam. A interveni si a-ti exprima modul autentic de a gandi inseamna sa te angajezi fata de tine insuti, iar asta cere mult curaj ; deci, mintim de frica. Exista oameni care considera aceasta tacere – discretie ; dar aceasta are o limita care, odata depasita, face mai mult rau decat bine. Alteori oamenii ocolesc adevarul, reactionand ca si cum n-ar sti anumite imprejurari, fapte sau vorbe, spun cuvinte ambigue, care mascheaza de fapt, dorinta lor de a iesi din impas. Disimularea este o minciuna care te poate face sa-ti schimbi parerea de multe ori, nu pentru ca asa iti dicteaza constiinta, ci pentru a avea mai multe „masti” cu care sa acoperi adevarul. Exista minciuna din compasiune pentru a nu afecta starea de spirit a celor indurerati. Dar exista si minciuna pura, cea care falsifica si transforma adevarul sau intarzie exprimarea lui, in functie de interese si necesitati. Este cea care doare cel mai tare si, cu toate astea, este acceptata si de multe ori tolerata.
Ce putem face?
Este esential sa ne depasim frica. Trebuie sa incepem prin respectul generos fata de ceilalti si fata de noi insine. Sa oferim adevarul ca pe un serviciu, oferit cu sinceritate si eleganta sufleteasca, in fata careia minciuna grosolana si egoismul vor ramane doar o umbra, usor de alungat. Sa ne controlam fantezia si sa vedem realitatea cu ochii limpezi. Nu trebuie sa lasam presiunile artificale ale societatii si traiului zilnic, sa faca din noi niste lasi si niste mincinosi. Pentru ca, la urma urmei, este vorba despre lasitatea noastra; trebuie sa avem curaj, mult curaj, o virtute pe care multi dintre noi am uitat-o.
SURSA: http://www.elystar.ro/modules/news/article.php?storyid=1166
multumesc domnului Radu Botez care a facut posibila publicarea acestui articol .