De prea mult bine
a ajuns limba stramosilor
sa ne gadile creierii
si mana primitivilor
sa ne racaie coastele…

de prea mult bine
ni-i de ajuns o mana de paie
sa ne punem gaz in cap
si sa raspandim
mirosul vremii…

de prea mult bine,
ne dor ochii
si palmele asuda degeaba,
limba s-a ascutit
si dintii s-au tocit
de-nghit numai vreascuri
si lemnul e putred,
betonul armat cu cacat…

de prea mult bine
o sa ajungem, noi,
viitorii, sa ne credem,
pe drept cuvant,
ultimii supravetuitori
de prea mult bine.