De vorba cu mine insumi
Pentru a va bucura si de bonus concomitent cu citirea articolului, puteti apasa butonul de Play al clipului.
Am vrut de mult timp sa dau viata gandului asta, sa-l pun in fata si sa-l privesc in ochi…
Zilnic, in drumul meu spre serviciu, imi port pasii pe langa Catedrala orasului. O privesc din departare cum isi inalta bland, turnul cu ceas spre cer…reper al intalnirii cu tine insuti, cel adevarat, cu faptele tale puse la un loc, in minte si in suflet…al locului de liniste si odihna…al lucrului trainic, bine facut de om… al armoniei exterioare intre caramida, zid, dantela de piatra, sticla si cupru.
Imi place mult dantela boltii de zid de la intrare…ma fascineaza de fiecare data… ma mir cat de fireasca pare acolo chemarea catre viata curata, impletita in fir de piatra.
Cand imi unesc, incet si larg, punctele trupului in semn de cruce, privirea-mi cauta de fiecare data, bolta…si simt cum ma incarc cu liniste si impacare.
Ca exercitiu pentru minte, privesc in jur la oamenii ce trec pe langa mine…si vad reactiile lor cand trec pe langa catedrala, dimineata, cand sufletul ar trebui sa fie limpede, ochii deschisi, speranta treaza…
Majoritatea celor intalniti, fac cruce. Unii, grabiti, de parca ar avea ceva pe urme…altii se-nchina scurt, ca si cum cele patru puncte ar apartine capului, nu intregului trup…putini fac cruce larg , dar repede, de nici nu stii cand au sfarsit…altii privesc in jur jenati, de parca le-ar fi teama sa nu ii vada cineva in acest moment de „slabiciune”…cei mai putini sunt cei ce-si ating trupul cu gesturi largi, privind in sus la turn, purtandu-si gandul undeva, acolo sus.
Am observat la cei din urma un zambet ce le lumineaza fata…ceilalti sunt incruntati, de parc-ar fi pierdut o jucarie…m-am intrebat de multe ori, la ce se gandesc ei in clipele acelea…poate la ziua care tocmai a-nceput, care le sta in fata toata ziua, si la dorinta lor de a scapa mai repede de ea…
Va doresc sa va fie bine cu voi si cu cei pe care-i aveti alaturi.
Tift Merritt | Keep You Happy from Concord Music Group on Vimeo.
Pe curand.
@Mihai,
Bun venit! Daca am transformat lipsa de timp pentru noi si pentru ai nostri in obicei, putem da vina pe vremuri…sau pe noi…important e sa ne definim prioritatile si sa schimbam ce e de schimbat…resemnarea nu ajuta.
Da, Florin, ai mare dreptate. Nu mai avem timp pentru noi insine, sau poate ca nu ne facem. Vad catedrala zilnic din biroul meu, dar de cate ori …intram macar pentru cateva minute…A devenit parte din noi aceasta catedrala si cred ca linistea si impacarea care te cuprind cand o vezi sunt parte din noi, de acum..Din pacate, suntem grabiti, impovarati de ganduri si…uitam sa ne bucuram de ceea ce avem.