Bunicilor Mei
De fiecare data cand vorbesc de Sfintenie, gandul ma duce la Bunicii din partea Mamei, care a plecat la Dumnezeu mult prea devreme…pe Ei i-am prins…Bunicul si Bunica…asa ii am in minte: Sfinti.
Cand Le aprind Lumina si-ajung in Casa-n care-am trait atatea Clipe Fericite,parca-nteleg mai bine Viata…si vad mai Clar Indepartarea mea de Simplitate…Nevoile Fara Nevoie…Valorile dupa care mi-am potrivit Pasii spre Viitor, cu ajutorul lor.
Vad Polita Galetii de Apa deasupra careia stau si acum Prosopul Aspru de In, Oglinda si Icoana de Argint la care m-am rugat in serile si diminetile mele de copil…soba cu rola si locul de pus Oala de Lut cu Lapte…patul de lemn… masa rotunda cu picioare arcuite – simbol al frumusetii absolute ca forma si esenta …scaunele in ale caror spatare, Bunicul oprise pentru totdeauna zborul unor Pasari Maiastre…
Ii vad pe amandoi…stand impreuna…atat de drepti in fata vietii….atat de potriviti unul cu altul….imi amintesc dragostea lor pentru noi, Nepotii…. pentru Pamant si pentru Carte…dorinta lor sa invatam….rostita intr-o vorba dura pe care-am inteles-o abia mai tarziu si-am pretuit-o toata viata : „ decat prost, mai bine mort!”.
Imi amintesc si perioada-n care la cererea Bunicii, sora ei venea in fiecare zi sa-mi predea lectii de Literatura, Gramatica, Matematica, Franceza…pe rand le-am deslusit pe toate….si-am vazut Fumusetea ascunsa-n ele.
Acolo-am descoperit prima data harta Romaniei Mari pastrata cu Sfintenie la Loc de Taina….Larousse-ul…cartile care mi-au desfatat copilaria si mi-au lasat imaginatia sa zboare….Borcanul cu Miere Zaharisita – Rasplata pentru Realizarile mele de copil…
Imi amintesc Mandria insuflata de Bunici ca traim pe Locul in care insusi Stefan cel Mare le-a daruit Buciumasilor Sai drept Multumire pentru Vitejie si Credinta, Locuri de Casa…Iar Noi eram Urmasii Lor….
Vad si momentul in care s-a dus Bunicul…stand langa el, Bunica-l mangaia fara sa spun-o vorba…apoi ne strangea-n brate de parc-ar fi voit sa spuna: voi mi-ati ramas din El…o, Doamne ce dragi imi sunteti !
Asa au fost Bunicii Mei din Partea Mamei. Marita si Ghita ( Romanul, cum ii spunea Bunica).
@Ana,
Atat cat ii pastram in suflet, ne sunt alaturi..traiesc prin noi…poate vom avea si noi sansa sa traim si dupa MarelePas prin amintirile nepotilor nostri. Depinde de amprenta pe care o lasam asupra lor. Iti multumesc mult pentru ganduri.
Cata armonie in conturarea portretelor bunicilor! Asa au fost si ai mei, imi aduc aminte cu mult drag! Nu cred ca am sa pot uita dulceata fina din petale de trandafiri pe care ma punea bunica sa-i aleg din gradina,, Ce pacat ca eram prea mici atunci ca sa ne dam seama,,,ce pacat ca suntem prea mari acum si ca realizam ce mult ne lipsesc!
Intr-adevar asa sunt si Bunicii mei. Maritza domina ca personalitate tabloul, Ghitza este de fapt sprijinitul.
Dragostea pentru Carte o depasea chiar pe cea pentru pamant, fapt demonstrat de intrarea in „intovarasiri” si apoi la „colectiva”, iesirea de la chiaburi usurand accesul la scoala pentru copii. . Ghita a admis cu greu situatia si doar faptul ca Maritza nu a lucrat nici macar o singura zi la C.A.P. fost o consolare. Toti cei cinci copii au devenit intelectuali, iar noi nepotii cu greu le calcam pe urme. Doatimpul ca timpul mai este inca de partea noastra