Cornel Patrascu intre imagini si cuvinte
Ieri, 11 Iulie 2010, a plecat dintre noi Domnul Cornel Patrascu. Imi pare nespus de rau pentru ca Dumnezeu a lasat sa se intample una ca asta. Ca a chemat la El un Om atat de bun.
Am recitit corespondenta cu dansul…am retrait momentele petrecute impreuna…regret ca timpul nu a mai avut rabdare…c-au mai ramas atat de multe lucruri nefacute.
Domnule Cornel, va multumesc pentru amprenta lasata. Pentru gandurile impartasite. Pentru incredere. Dumnezeu sa va odihneasca in pace!
Este foarte greu sa iti gasesti cuvintele, cand trebuie sa vorbesti despre Domnul Patrascu. Cuvintele sunt de prisos.
Pentru mine a fost un Profesor inegalabil, insa mai presus de asta un spirit mereu tanar, mereu dispus sa te asculte si sa te ajute, un om ce nu poate disparea din inimile si mintile noastre.
Sper ca o sa ne intalnim din nou, eu in banca si dumneavoastra la catedra.
Niciodata nu mi-a placut sa spun La Revedere, asa ca … Pe Curand Domnule Profesor.
Din profund respect pentru PROFESORUL Cornel Patrascu, nu pot sa nu astern azi cateva randuri…Azi a fost deschiderea Anului Universitar si m-as fi bucurat daca am fi fost cu totii la birou, sa reluam povestile lasate nepovestite din 11 iulie. Ar fi putut fi o vacanta in care nu ne-am fi intalnit deloc. Dar azi tot ar fi trebuit sa „ne adunam”. Ar fi putut…Nu e deloc asa ! Viata isi urmeaza cursul. Ai senzatia ca nu e adevarat. Noi stim ca este. Si e atat de trist…
Nu imi vine sa cred…am si sunat pe numarul dansului si parca asteptam sa imi raspunda,ca de obicei!De ce trebuie sa se intample lucrurile astea numai oamenilor buni?eu asta nu o sa inteleg niciodata!Domnul profesor nu ar fi vrut lacrimi si pareri de rau,desi prima raectie a celor care il iubesc cam asta ar fi…Si acum,`ca am ramas singura si am cu cine schimba o vorba` imi doresc ca toate astea sa fie un vis urat si atat……..
Eu nu am cuvinte..acum am aflat!eu mai vorbeam cu domnul profesor pe mail,ii mai trimiteam poze si ii mai povesteam ce mai e nou `pe la oradea`..nu imi vine sa cred ca nu mai e..DUMNEZEU SA IL ODIHNEASCA!LUMEA A MAI PIERDUT UN OM BUN>>>>>
Ganduri de aducere aminte !!!Am fost sa-i duc Lumina..si flori! Ii placeau florile caci era sensibil….
Stiu ca ar fi vrut sa se odihneasca la tara, langa padurile Lui…in linistea de la sat..in locul unde se simtea acasa!! „La Mosie” cum ii placea sa spuna….
Spiritul acestui OM Bun o sa ne vegheze pe toti cei ce am fost importanti in viata Lui…Ma intalnesc cu colegii de serviciu si imi spun toti aceleasi cuvinte de lauda …era Special, Deosebit, Valoros!! Prea Sensibil…prea mandru sa se arate „obosit” as spune eu…Timpul are rabdare? m-a intrebat odata? ARE pot sa-i raspund acum, asa cum i-am spus si atunci, DA are cu noi…ne asteapta sa invatam ceva, sa intelegem o situatie…Eu stiu ca Spiritului Lui ne vegheaza…
Cand am citit comentariul tau, Florin, in ultimul articol publicat de Oana, nu mi-a venit sa cred ca dl. Cornel Patrascu ne-a parasit! Nu l-am cunoscut personal, dar, pe acest site, era o prezenta ce nu putea fi trecuta cu vederea. Odihneasca-se in pace!
Povestea picturii!!! este extrem de interesanta cum a aparut in viata unui inginer…pana la 18 ani nimic din pasiunile lui nu spunea ca ar avea ceva inclinatii catre pictura…nu se gandea la asta..pana intr-o zi cand o colega, la implinirea varstei de 18 ani, i-a daruit un set de pictura (pensule profesionale,, acuarele etc) Prima data a fost surprins de cadoul primit caci nu credea ca ar avea ceva in comun cu pictatul!!! Insa fata aceea era speciala la varsta aceea in viata lui si de dragul cadoului, de dragul fetei…a incercat!!!! Mai tarziu avea sa se reintalneasca cu „fata aceea”,( cum nimic nu era intamplator in viata lui…..si nici a noastra nu este ..daca ne-a aparut in viata a fost cu un scop de ambele parti)…Peste ani cand deja „picta” o reintalneste pe fata…care fusese casatorita cu un medic ce avea ca pasiune „pictura”!!!! ce stranie intamplare isi spunea! …nedumerirea lui era daca tot Ea era cea care l-a impins si pe medic catre pictura :-)….daca un copac reprezinta un gand, atunci ce inseamna Padurea??? ..ce este timpul??? astea erau intrebarile pe care si le punea….si a plecat fara sa mai primeasca raspunsul corect!!!….
Ganduri de aducere aminte pentru un SPIRIT DEOSEBIT DE BUN..si-a dorit Dragoste si o are in cea mai pura forma…Dragostea noastra e ca vantul…nu se vede Dar se Simte !!!!…
Cornel a plecat dintre noi.Condoleantele mele sincere sotiei si fiului .
Dumnezeu sa-i dea Pacea lui eterna!
Cornel si cu mine ne cunosteam din tinerete, am facut armata impreuna , apoi Institutul de Petrol. Mai apoi , insa, tot mai rar ne-am vazut fiind fiecare cu drumurile lui .
Pot sa spun ca ne-am simpatizat reciproc si ca m-am abucurat de prietenia lui.Se distingea dintre noi ceilalti prin bunatatea lui speciala,pentru ca era un om prin defintie BUN.
Politicos, prietenos , sincer , inteligent , respectuos, manierat.
Dadea dovada de foarte mult caracter, si atunci ca si pana in ultima lui zi pe Pamant.Lucuru tot mai rar in zilele noastre.
Era un om discret.Pasiunea lui pentru pictura , care mie unuia nu mi-a fost cunoscuta ,ne arata ca avea o fire sensibila si interiorizata.
A fost iubit si stimat de cei care l-au cunoscut si iubit la randul lor.
Cei mai buni pleaca intodeauna primii!
La buna vedere , Cornele!
Ce frumos picta!
Unul dintre cei mai buni si respectati profesori!
Dumnezeu sa-l odihneasca!
@Mesaj ptr Dna Maria Popa…Dna Maria, ma gandeam ca nu mai deschideti pagina asta si nu o sa reusesc sa va transmit ceva ce imi doresc sa stiti!!
Colegul Dvs va stima si va iubea nespus de mult!!!!Desigur stiti asta deja, insa simt nevoia sa va fac cateva marturisiri in plus…Dvs si Loredana erati „Fetele Lui” asa va numea si intr-o discutie referitoare la „plecarea” Lui de aici mi-a spus asa: Maria o sa fie sfarsitaaaa ca e sensibila !!! Loredana o sa suporte mai bine ca e mai dura!!! Asa va percepea Dansul…desi cantitatea de dragoste era egala ptr amandoua….va simtea/percepea total diferite! …Anul trecut la examenul Dvs de Doctorat…..a fost coplesittt de emotie, MANDRU de reusita profesionala si toata ziua si-a petrecut-o vorbind de Dvs !!! Stiati asta?? Erati o echipa!!Stiati cat era de mandru de Dvs?…Eu nu am cunoscut colegul, dascalul, inginerul , matematicianul…eu am cunoscut OMUL si SUFLETUL LUI!!!! …si era sensibilll , bun, un pic trist de aia si unele tablouri exprima asta!!!…Stiti, si-a construit cea mai buna tactica din lume: ne-a facut sa-l iubim !!! si prin iubirea noastra stia ca o sa ramana aici in gandurile si sufletele noastre (vb de o iubire spirituala, de suflet)…Nu e cel mai inteligent Om? A stiut ce sa faca cu noi:-)
M-as bucura ca Florin sa-i duca visul la indeplinire legat de expozitie, m-as bucura sa-i pastrati biroul-sanctuarul sufletului Lui asa cum l-a lasat Dansul.
Sunt asa multeee de spus ….despre acest suflet deosebit!!A plecat grabit…mai avea de stat si de dus la indeplinire cateceva…cat l-am certat ca nu „sta” si cat m-a certat El ca-l cert!!!!…a plecat stiind ca aici ne are pe noi!!! Daca ar vedea ca scriu ….nu s-ar mira…El m-a invatat sa dau drumul gandurilor si daca simt sa spun ceva sa SPUN!….Va doresc mult bine
Am revenit aici pentru ca azi m-am eliberat de treburi presante de la birou si n-am mai avut timp sa scriu. Am citit postarile de cateva ori…Am intrat si azi in biroul dansului si as fi vrut sa am cu cine „schimba o vorba”. N-am gasit pe nimeni, dar am privit tablourile si am inteles ca va fi permanent acolo, cu noi…
L-am cunoscut pe Cornel la varsta la care totul este posibil, cand nu exista notiunea de nu se poate; am fost colegi de grupa in facultate si faptul ca acum el nu mai este mi se pare de neacceptat.
In timpul facultatii a avut cu noi toti o prietenie adevarata, l-am simtit aproape, mereu gata sa asculte, sa se implice; mai ales cu noi fetele nu obosea niciodata sa ne asculte, sa discute orice subiect fie ca era legat de cursuri, de examene, fie de problemele noastre personale.
Il revad in atatea ipostaze cu noi toti, impreuna, si parca fiecare dintre noi era cel mai important om din viata celorlalti.
La terminarea facultatii am plecat fiecare pe drumul nostru, mai greu sau mai usor si ne-am vazut foarte rar, dar de fiecare data parca ne-am fi despartit cu o zi inainte.
Eu si cred ca multi dintre cei care l-am cunoscut, nu il vom uita niciodata.
Dumnezeu sa te odihneasca Cornel!
Ar fi coplesit de emotie daca ar putea citi aceste randuri! Cred ca in acelasi timp s-ar supara pentru ca vorbim la trecut si ne impiedicam de aspecte umane.
Dansul vorbea cu sufletul si imi aduc aminte ca ,de multe ori imi spunea ca folosesc prea multe cuvinte si nu spun nimic.
M-am schimbat in bine datorita dansului , mi-a slefuit caracterul si ma pregatit pentru succes.
Acum depinde de mine si oarecum ma sperie gandul ca nu am sa-i mai pot cere sfaturi la telefon. De-acum poate doar in vis vom discuta … la un pahar de vin, la umbra, undeva la tara sau la munte .
A lasat aici in lumea aceasta a dezamagirilor si a incercarilor o cantitate foarte mare de intelepciune si cel mai important lucru ne-a demonstrat tuturor ca sacrificiul de sine este un lucru care ne poate face fericiti atunci cand scopul este unul nobil.
Asa ca am sa fac un apel catre toate persoanele care isi vor apleca ochii catre aceste randuri … stabiliti-va prioritatiele si ganditi-va inainte de toate ca familia si prietenii sunt o avere inestimabila. Ei ne poarta mai departe, ei sunt cei care ne tin vie amintirea atunci cand nu vom mai fi.
Domnul Patrascu a fost si este unul dintre putii oameni care au inteles acest lucru.
Sper insa ca in decursul timpului sa nu uitati sa va ingrijiti dumneavoastra trupul precum si sufletul.
Ne mai auzim ..in vise..si intr-o zi in cer !
Da, s-a asternut tacerea, fara sa fi uitat nimic…fiecare dintre noi, cei care l-am cunoscut pe Domnul Cornel Patrascu, il purtam in suflet…e modul in care il pastram si dincolo de Marele Pas…chiar daca lumea dansului s-a sfarsit, el a ramas cu noi.
S-a asternut tacerea aici…viata isi urmeaza cursul ei firesc de inainte!Ce facem cu Dorul? Ce-i spunem sufletului pustiit? Nu avem lectii ptr asa ceva…..Dansul ne-ar spune sa zambim sa fim puternici….si cat era dansul de sensibil defapt……
Daca vrei sa-l mai descoperiti, cum era omul si nu dascalul, incercati sa cititi Spuma Zilelor a lui Borin Vian…cartea care i-a marcat viata si i-a schimbat modul de a gandii….
Buna, Mesaj pentru „Cineva” .. l-ai cunoscut bine pe Dnul Profesor! Asa este stia ca pleaca si stia asta cu precizie de zile as putea spune! Si nici eu nu pot sa iert ca nu s-a oprit din alergat!!! Nu a avut timp sa „sada”..ptr ca nu vroia sa strice programul pe care Dumnezeu il avea cu EL…Alerga desi nu mai avea nevoie sa fie in top caci locul lui era deja in top si nimeni nu-l putea inlocui!!! A iubit enorm de mult oamenii si va spun ca efectiv se „hranea” din prietenii, din intlnirile cu oamenii cu care rezona din viata lui! Asta il mai tinea aici..noi si sufletele noastre!!!….daca ar fi avut un picccc de rabdare sa stea, sa se odihneasca , sa se opereze asa cum trebuia sa o faca!! Poate ca acum nu vorbeam de el la trecut! azi- s-a implinit o saptamana de la plecare….Ne raman in suflete amintirile, vorbele lui intelepte, felul lui de a fi si un Om de o sensibilitateeee extrema! Pe toti ne studia, ne analiza, ne testa pana sa aibe curajul…sa se arate!! !Acum ne raman Ploile..care ii dadeau lui liniste , Padurile-locul unde se refugia sa se adune si sa stea el cu sufletul lui de vorba!!…Asa este cum spui cred, ca a avut timp ca fiecaruia dintre noi sa-i spuna ce trebuia sa stie!!…Sa incercam sa-l facem mandru de noi …EL stie ca aici pe Pamant ne are pe noi p-tr totdeauna !!…..
Stia ca va pleca din lumea aceasta si de aceea s-a straduit sa plece fara regrete, fara lucruri nespuse. Tuturor ne-a spus ceea ce trebuia sa stim…. Nu ar trebui sa plangem pentru ca nu am apucat sa ne spunem ramas bun pentru ca Dansul e langa noi sub forma unui inger care in sfarsit si-a dezbracat costumul lumii care in ultima vreme ii era tare greu de purtat. Ma bucur ca Dumnezeu are grija de el acum …
A lasat multe in urma sa… mai presus de toate ne-a lasat pe noi ceva mai bogati sufleteste.
Pretuiti-va viata!..asta v-ar spune dansul daca ar fi aici… stiu ca iubea facultatea dar nu pot sa-l iert ca s-a neglijat atata vreme pentru noi.
O sa-l port in suflet mereu …si abia astept sa-l revad..dar pana atunci am sa-l fac mandru de mine si am sa-mi caut fericirea si pacea sufleteasca.
este foarte greu sa vezi cum profesorii tai se duc unul cate unul
d-nul profesor Cornel Patrascu
d-nul profesor Victor Cigolea
au fost si vor ramane in sufletele noastre
Sunt foarte multe cuvinte alese de spus despre domnul profesor Cornel Patrascu …insa remarc indeosedi un profesor formidabil, un OM cu suflet foarte bun si cu un deosebit spirit artistic. A plecat dintre noi un OM cu o valoare morala incomparabila.
Fara domnul profesor totul pare un vis greu de crezut, un vis cu un inceput pierdut si fara de sfarsit.
Nu pot sa-mi iau ramas bun domule profesor, ci doar sa va spun „Mai vorbim”, sa va port in suflet si in gand si sa duc mai departe ceea ce mi-ati transmis.
A FOST UN PROFESOR DEOSEBIT, CU SUFLET MARE….
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!
” … Dacă a hotărât Domnul să murim, muri-vom conştienţi de dragostea Lui, care L-a dus până la Cruce. Nădăjduiesc să lucreze cu adevărat în noi cuvântul lui Hristos: Viez Eu, şi voi veţi via … ”
Sincere condoleante familiei!
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!
Condoleante familiei.
Aceste sentimente sunt greu de exprimat prin cuvinte.
Am aflat cu stupoare ,ca d-nul Cornel a plecat dintre noi,inca nu pot realiza ca nu mai este,dar un asemenea om cu un asa suflet mare va ramane vesnic in inimile noastre .Asa a vrut Dumnezeu .DUMNEZEU SA-L ODIHNEASCA IN PACE !
Sincere condoleante familiei .Cristina fii tare ,sufletul lui Cornel este alaturi de voi .
Cu mari regrete purtam in suflet pierderea celui mai iubit PROFESOR din UNIVERSITATEA U.P.G.Ma bucur nespus caci am reusit sa cunosc un OM ADEVARAT din toate punctele de vedere,care ne priveste din alta lume si care vegheaza asupra noastra.Cuvintele sunt de prisos acum SA SE ODIHNEASCA IN PACE.
Veti ramane vesnic in inimile si in sufletele noastre!
Ramas bun!
dumnezeu sa-l ierte
asa a vrut El sa fie…are El alte planuri cu cel pe care ni l-a luat
si ne arata noua ce subtire e firul vietii
va ramane cu siguranta multa vreme in memoria celor care l-au cunoscut sau au auzit de el
sa-i fie tarana usoara
Nu cred ca exista cuvinte care sa exprime starea noastra, in aceste ultime 3 zile, a tuturor celor care l-am cunoscut pe d-nl profesor Patrascu!In fiecare zi m-am trezit cu speranta ca am avut un cosmar si vestea pe care am aflat-o duminica nu era adevarata…..negam cu incapatanare ca asa ceva s-ar fi putut intampla….si totusi este cruda realitate….d-nl profesor Patrascu a plecat dintre noi!S-a dus intr-un loc mai bun, lasand in urma familie, prieteni….studenti recunoscatori pentru ca au avut sansa de a le fi fost invatacei…
suntem norocosi, foarte norocosi cei care l-am cunoscut!
Sunt bulversata in continuare….
Sincere condoleante familiei!
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!
Nimic din ce putem spune nu poate ameliora toata durerea provocata de pierderea unuia dintre cei mai dragi oameni si nimic nu poate umple golul lasat in urma. Ma consider binecuvantata ca Dumnezeu mi-a dat onoarea de a cunoaste si de a avea aproape un om unic, profund si de o inteligenta sclipitoare, un om care si-a lasat amprenta asupra personalitatii si vietii mele. Stiu sigur ca de acolo de unde e, alaturi de prieteni si colegi pe care i-a urmat, ne va fi mereu aproape, stie cat de iubit si respectat a fost si va fi mereu si stie ca ne va fi dor de el in fiecare moment pana ne vom reintalni.
Domnul Prodesor, un om, un profesor si un prieten deosebit!De ce mereu Dumnezeu ia de langa noi oamenii dragi, oamenii la care tinem, cu ce gresim de ne pedepseste asa de aspru..s-a dus acolo „intr-un loc cu verdeata unde durerea si suferinta nu se cunosc”, acolo unde sunt primiti cei buni, ingerii! Dumnezeu l-a pretuit atat de mult incat l-a luat sa-i fie alaturi acolo unde intr-o zi il vom intalnii, acolo unde ne vom intalnii cu cei dragi.
Dumnezeu sa va tina in palma mainii sale si ingerii sa va vegheze mereu, nu va spunem adio..ci pe curand Domnule Profesor. Stim ca ne priviti de acolo de sus si acum va dati seama cata lume va iubeste!
Sincere condoleante familiei pentru pierderea suferita.
Dumnezeu sa-l odihneasca
O mare pierdere pentru toti cei care l-au cunoscut, era un profesor desavarsit, un suflet sensibil, cu o cultura aleasa, un om de la care personal am invatat multe si care m-a ajutat de cate ori am avut nevoie. Imi pare atat de rau ca nu am mai trecut pe la UPG, sa-l mai vad o data in viata! Regrete eterne familiei!
Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca in pace!
Emilia Patrulescu
Imi e greu sa rationez vestea pe care am primit-o. Dl. Patrascu mi-a fost profesor, indrumator si mai tarziu coleg. M-a sprijinit foarte mult in orice decizie am luat. Blajin, un om cu suflet mare, visator, artist extrem de inteligent. E greu sa vorbim la trecut. Si e nedrept ca a trebuit sa plece asa de repede. Cuvintele sunt de prisos. Dumnezeu sa-l odihneasca.
I s-a recomandat odihna, dar s-a incapatanat sa munceasca, pentru familie, pentru colegi, pentru studenti, pentru sine, din bunatate si dragoste pentru ceilalti.. Dumnezeu l-a obligat acum sa plece… sa se odihneasca! intr-adevar, norocosi sunt cei care l-au cunoscut, si sunt mandra ca ma numar printre ei! Dumnezeu sa-l odihneasca!
Am primit trista veste prin intermediul unui mail, a fost ciudat,socant…nici acum nu pot sa cred ca adevarat. Domnul Patrascu mi-a fost profesor, un foarte bun profesor! Mai rar asa persoane pline de bunatate, calmitate….PACAT! Starea lui de spirit o sa ramana in sufletele noastre. Dumnezeu sa-l odihneasca!
Un profesor extraordinar, un om deosebit, un mare gol lasat catedrei de PTQ. Norocosi am fost cei ce l-am cunoscut.Pacat ca oamenii deosebiti pleaca repede de langa noi.Dumnezeu sa-l odihneasca.
Dumnezeu sa il ierte!
Simt un gol, iar cuvintele parca refuza sa vina. Imi este tare greu sa cred ca domnul profesor nu mai este. Urasc astfel de momente, caci mi se pare ca orice as spune este in zadar. Asa ca prefer sa tac si sa mi-l amintesc cu zambetul pe buze pe domnul profesor.
Un om, un coleg, un prieten adevarat ne-a parasit (doar fizic) pentru
totdeauna. Il vom pastra alaturi de noi in suflet cat vom trai. Bunul Dumnezeu ii ia alaturi de El pe cei mai buni dintre noi atunci cand ne doare mai mult, cand avem nevoie de ei. Dar, poate ca „acolo este mai bine ca aici. Abia astept sa ajung acolo…” mi-a spus prietenul Cornel intr-o discutie pe care am avut-o acum un an.
DUMNEZEU SA-L IERTE! DUMNEZEU SA-L ODIHNEASCA IN PACE!
Sincere condoleante familiei pentru pierderea suferita.
Vasile Dumitrescu
Om, Vecin, Profesor extraordinar. Daca aveam nevoie de un sfat obiectiv, trebuia doar sa sun la usa dansului si il primeam.
Inca nu pot sa accept ca dincolo de peretele care ne unea sufrageriile Domnul Patrascu nu mai este la masa lui de studiu.
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!
Sincere condoleante familiei pentru pierderea suferita. Dumnezeu sa-l odihneasca.
Camelia Jipa fosta studenta a celui ce a fost Cornel Patrascu si fosta colega la Vega cu sotia
suntem colegi si azi am vazut pagina creata ptr Dnul Profesor Patrascu….un OM deosebit , cu un suflet mare mare!! care daruia din dragostea lui elevilor sai si isi construise in birou, lumea lui!!!! Acolo isi gasea refugiul, acolo se linistea!!!…Ce pacat ca previziunea lui a fost atat de precisa si ca se incapatana sa creada in ea!!!! aceea ca va pleca pana sa implineasca 55 de ani!!!!!Ceea ce ne-a lasat nou, prietenii din viata lui va ramane in sufletul nostru ca DARURI pretiose de la un om mare , ….felicitari ca ai creat pagina si ca ai pus acolo tablourile lui si vorbele lui …el singur de vorba cu el…si restul pe care cei care l-am cunoscut le stim deja!:-) Eu vreau sa-l pastrez in amintire cu starea lui de spirit….
Sincere condoleanţe celor dragi şi-mi pare nespus de rău.
Dumnezeu să-l odihnească în pace.
Mitu
Ar fi frumos sa-i patrati biroul intact cu toate tablourile lui si cu toata lumea lui acolo!!!! Biroul reprezenta pentru Dansul…iesirea in lumea lui!!! Poate reusiti sa-i patrati memoria vie si toate amintirile lui stranse in birou cu multttt drag de la studentiii lui pe care ii iubea nespus!
„fetele lui de la facultate” adica Dvs colegele Dansului…sa stiti ca va pretuia tare mult! Desigur stiti asta….
A fost un OM !cu mult HAR
Acum este singur …el si lumea lui
Cand stii un om drag, nu realizezi cat de fragila este viata…cat de pretios este timpul petrecut alaturi…crezi ca ai timp suficient si ca asa va fi mereu…ca acel om va fi acolo permanent…ca e suficient sa-ntinzi o mana….sa faci un gest…de aici pana la risipa de timp nu mai e decat un pas…dar vine ziua cand cel de langa tine pleaca si cand nimic nu-l mai duce inapoi…si realizezi ca n-ai intins acea mana si nici n-ai facut acel gest suficient de des…ca ai lasat clipele sa plece, tocmai pentru ca le stiai la indemana.
Imi pare rau ca l-am pierdut….ca n-am mai reusit sa-l mai discutam pe Demetrescu…ca nu-l mai pot ajuta cu expozitia pe care dorea sa o deschida in Octombrie la Universitate. Imi pare rau ca s-a prapadit stiind cata frumusete avea de daruit celor din jurul sau.
Doamne, cat de aproape a fost si cat de departe este acum…E liniste la birou, e trist///e foarte greu.