De cand calculatorul si engleza au patruns iremediabil in viata si-n casele noastre, multe mi-au auzit urechile.
De la delete, citit cum se scrie si pana la mouse, scris cum se citeste, nu credeam ca ma mai surprinde ceva in materie de tehnologie adaptata la realitatea autohtona…de la tarancile (o spun cu drag) cu baticuri date la o parte sa-si lase libera o ureche pentru a vorbi la mobil, pana la castile de ascultat muzica, nimic nu mai mira intr-o piata.

Sfarsit de saptamana, piata, aglomeratie…lume grabita…am plecat spre casa cu pungile pline, dar pe drum am simtit ca-mi lipseste ceva din dotare…umbrela, o uitasem la o taraba. Ma intorc, disciplinata, sa-mi recuperez bunul si in drum spre destinatie surprind o discutie. O taranca… inalta, zdravana, sa fi avut vreo 40 de ani, vorbea la mobil si isi intreba interlocutorul (vreun copil de-al ei, cred)…”da pe imei ai cautat?”…am plecat, razand de una singura..trebuie sa recunosc…imei nu mai auzisem pana acum… m-a distrat intamplarea, dar m-a bucurat in acelasi timp, dorinta si puterea de adaptare la nou.