Eu am venit cand erati satui,
de vorbe distilate si pure,
din care lipsea mirosul de padure.
Cand metaforele erau carate,
pe culmile cele mai inalte si suspendate,
ca oamenii muncii, sa le priveasca cu gurile
cascate.

Am venit cand erati satui ca niste cari,
de carti si bibliotecari.
Cand erati axfisiati ca un drum,
de masini si de miros de fum.
Cand erati muti de aspiratie,
pentru semnele de circulatie,
din drumul cuvintelor spre afirmare.
Cand erati convinsi ca judecata robilor nu are,
Niciun rost, nici drept de publicare.

Am veni cand erati destui,
Cand ati umplut parcurile cu statui.
Avand toate cererile semnate si stampilate,
si adeverintele eliberate,
sa va prezint o erata
la harta sufletului,
deja publicata.