Intamplarea s-a petrecut in perioada de constructie a canalului Dunare-Marea Neagra, cand intreprinderea unde lucram era obligata sa detaseze personal la o statie de nisip in Cernavoda, chiar pe malul Dunarii.
Lucram 12 ore cu 24 liber. Deoarece aveam sotia insarcinata si se apropia sorocul sa nasca iar conditiile din santier erau mizere, preferam sa fac naveta Buzau – Cernavoda. Cele 4 ore pe tren erau obositoare, dar cel putin stateam acasa. De multe ori, calatoream impreuna cu nasul meu, detasat in acelasi loc…c-un paharel si un pachet de carti, pacaleam timpul mai usor.

Intr-una din zile, ii zic nasului meu ca nu stiu cum se face dar, indiferent cat de obosit as fi, simt cand ma apropii de Buzau, si ma trezesc. El zice: “Si daca n-o sa te trezesti vreodata, sa te las in tren ?”, la care eu, sigur pe mine, spun: „Da, sa ma lasi !”. (mai bine-mi tineam gura!)

N-a trebuit s-astepte prea mult timp, mai ales ca dupa atata naveta zilnica, ma cam ajunsese oboseala.

Intr-o seara, am plecat din Cernavoda pe la 19.30. Cu jocul de carti si cate-o gura de tarie, au trecut vreo trei ore…apoi, plictisiti, am inceput sa motaim. Obosit, am adormit imediat, iar cand trenul a ajuns in Bazau, doar nasul era in picioare, pregatit sa coboare.
Si-a luat ramas bun de la mine, bineinteles in soapta, sa nu ma trezeasca, a coborat din tren si a ramas pe peron uitandu-se cum trenul dispare in noapte, cu mine cu tot.

Cum m-am trezit, mi-am dat seama ca ceva nu este-n regula…nasul disparuse…am intrebat dac-am ajuns la Buzau, si n-am ramas prea surprins cand mi s-a spus ca suntem la a treia statie de Buzau…la urmatoarea, am coborat si eu! Am mai asteptat vreo doua ore pan-a venit alt tren, si pe la 3 dimineata, eram si eu acasa. De coboram la timp, ajungeam pe la 23.40.

Acasa, liniste si pace. Nimeni in dormitor, nimeni in sufragerie…pe masa din bucatarie ma astepta un bilet scris cu litere mari „FELICITARI, AI UN BAIAT!”.
In acea noapte imi nascuse sotia un baietel !…daca nu ramaneam in tren, apucam sa o duc eu la maternitate, asa, au dus-o niste vecini….a fost foarte suparata pe mine, iar eu pe nasul meu ca ma lasase-n tren…dar mi-a trecut destul de repede cand mi-am dat seama ca el facuse doar ce-i cerusem eu…in plus, trebuia sa-mi boteze baiatul!