Si tara trebuie
sa treaca prin mine
sa o port langa piept
si s-o strang ca pe-o fata.
Mai bine s-o am tatuata
sa nu ma mai spele de ea nicio apa,
nicio mare si niciun ocean,
ce mi-ar trece prin minte sa-l am.

Si ca sa nu-i fie frig cumva
e bine s-o ascund in mine,
sa fie chiar inima mea,
sa suflu si eu dupa cum bate ea.
Trebuie sa-mi fie creier,
oriunde cutreer,
sa gandesc cum gandeste ea
si sa dor, pana mor
sa-i am si sa mi-o poarte
copiii mei mai departe.

Tara trebuie sa-mi fie icoana,
sa vorbesc despre ea ca de mama,
s-o iubesc, s-o ascult si sa-mi fie teama
sa nu-i fac vreo rana.