Internetul, Libertatea si Anonimatul
Internetul e bun. Marele pas dupa PC. Deschide accesul la cunoastere. Sterge distante. Apropie oameni. Pune noi baze pentru afaceri. Teleporteaza idei, ganduri, sunete, imagini si tot ce fac oamenii bun sau rau. Permite multiple identitati. Libertate. Anonimat.
Libertatea e responsabilitatea de a decide pentru tine. De a suporta consecintele acestor decizii.
Ca posibilitate oferita de Libertate, exista Anonimatul. Opus al Transparentei, acesta reflecta lasitate, teama, neincrederea in sine insusi si in ceilalti din partea celui care-l practica, lipsa de responsabilitate exprimata prin dorinta de actiona fara a suporta consecinte.
Anonimatul pe Internet e o problema de educatie, intelegere si moralitate. Ce-i rau in a-ti declara adevarata identitate? S-ar crea un climat de incredere si responsabilitate, s-ar reduce semnificativ traficul inutil, spamurile…nu suna rau, nu?
Ma gandeam la Joaca de-a v-ati ascunsea ca alternativa la Anonimat. Stiti voi, jocul in care cineva legat la ochi asteapta pana ce toti cei pe care ii cunoste se ascund, si apoi ii cauta, stiind pe cine cauta.
Ce-ar fi daca toti internautii si-ar declara adevarata identitate si-ar trage o Joaca de-a v-ati ascunsea cand le vine cheful de Anonimat ?
Stiti ca va puteti lega si poza de adresa de e-mail folosind site-ul www.gravatar.com ? Puteti incerca. E gratis. Si vedeti cum va simtiti. Eu am incercat. Si ma simt bine.
Va doresc sa va fie bine cu voi si cu cei pe care-i aveti alaturi in MarelePrezent Continuu. Pe curand.
Sunt de acord ca totul este relativ, depinzand de punctul de referinta ales.
In discutia cu cineva te-a identificat drept tipul care zambeste mereu.
Viata este tragica, nu trista. Un compozitor spunea ca numai ce este grav este frumos! Eu il contrazic, pentru ca frumosul se afla in ceeace face placere si bucurie oamenilor. Frumosul nu apartine elitelor, dar elitele au datoria sa-l caracterizeze si sa-l impuna in constiinta oamenilor.
Tu esti un fericit pentru ca nu ai nevoie sa-ti asumi lucruri tragice.
Asumarea vorbelor in relatiile interpersonale este actul de maxima demnitate al unui om.Asta il responsabilizeaza asupra vorbelor si faptelor sale si ii limiteaza pornirile la lucruri de care trebuie sa dea socoteala.
Problema este ca nu poti cere dezvaluirea identitatii cuiva, atunci cand viata sau securitatea lui si a celor dragi lui ar fi in pericol.
Accept raspunderea civica a celor care, avand cunostinta despre lucruri rele, le desconspira, chiar si sub valul anonimatului.Datoria mea este sa trec prin filtrul ratiunii si sa verific realitate celor relatate, daca doresc sa iau in considerare dezvaluirea la analiza unei situatii de fapt.
Hai sa spunem ca oamenii astia dau indicii, care uneori se dovedesc a fi corecte.
„Barfitorii pe la colturi”nu intra in categoria asta.
Hai sa cadem de acord ca lucrurile sant relative !
@Bebe,
Imi vine-n minte controlul prin zvon…comod, simplu, eficient, la indemana…prefer sa stiu cu cine vorbesc, indiferent ce-mi spune…pentru mine, asumarea a ceea ce spun este un act de responsabilitate pe care il prefer ascunderii sub anonimat.
Referitor la filmulet: mi s-a parut interesant modul in care a fost construit un drum pe baza unor ipoteze. Si daca rezultatul este un chip, nu o istorioara nesarata despre detalii lumesti, mi se pare Ok.
Cand miza este mica, divulgarea identitatii nu are consecinte grave.Cand miza este mare, divulgarea identitatii poate insemna moartea!
Pentru ce sa riste cineva ? Decizia de a acorda credibilitate informatiei este a cititorului.Identitatea chiar nu conteaza.Nimeni nu mai pune pret pe identitatea raspandacului pentru a acorda credibilitate informatiei.
Timiditatea poate duce la decizia ascunderii identitatii.Daca anonimul imi comunica o stare de spirit sau o idee multumitoare pentru mine, nu ma intereseaza identitatea.
Si pentru ca ai postat filmuletul cu dezvaluirea chipului lui Leonardo, pot spune ca actiunea in sine este un act de cultura de cabaret.Ma intereseaza creatia acestuia , iar istoria vietii artistilor trebuie sa se limiteze la apectele din viata care au marcat creatia lor.Restul este cancan.
Buna,
Imi place mult ideea ta ca Anonimatul poate fi primul pas pentru iesirea din ‘carapace’ …in acest caz, urmatorul pas firesc ar fi declararea propriei identitati.
Ca orice pas spre progres, internetul are parti bune si rele. Este si o modalitate de manifestare a libertatii. Anonimatul manifestat prin internet este pentru unii refularea frustrarilor si complexelor, cu atat mai bolnavicioase atunci cand sunt imprumutate identitati ale altor persoane cu buna stiinta. Pentru altii, anonimatul este un prim pas afara din „carapace”, incercarea de a cunoaste, de a spune ce ai de spus, dar cu teama totusi…de ce? De reactii nu tocmai placute din partea unora. Oricum, un anonim, sub orice forma ascuns, nu va capata niciodata increderea celor carora li se adreseaza, dar nici in el insusi.
Mult de discutat pe tema asta Florin. Uite ca mi-ai distrus anonimatul:)
@Alex,
personal nu cred in Anonimat ca solutie. Folosirea identitatii si spunerea lucrurilor pe nume, implica curaj si responsabilitate. E singura cale ce poate genera schimbare intr-o lume corupta ca asta in care traim. Fiecare stie riscurile la care se expune si si le asuma sau nu. Ai vazut totusi ca pana la urma Nastase a disparut chiar daca toata lumea se indoia la vremea respectiva ca acest lucru ar fi posibil? Finalul a fost un succes. In plus, faptul ca iti aduci aminte de numele lui Ciuvica este un lucru bun, nu?
Exista in istoria navigarii pe internet cazuri de romani care, neascunzadu-si identitatea, au publicat informatii delicate pentru pentru oameni cu putere mare de decizie.
Sa zicem ca un internaut pe numele sau Mugur Ciuvica publica un set de informatii delicate numit Armaghedon II care il deranjeaza pe premierul pe atunci Adrian Nastase.
In ciuda faptului ca informatiile nu erau false, cel care le publica ajunge la puscarie.
http://ro.wikipedia.org/wiki/Armagedon
Nu era util in acest caz anonimatul?