Nu incape indoiala ca
TU ai inventat orizontul pentru mine,
iluzia unei margini
fara inceput si fara sfarsit
incat susul si josul sa aiba un rost,
ca ploaia sa aiba si ea adapost
si de undeva sa urce sau sa coboare
luna si soare.

Nu incape indoiala ca
TU ai inventat femeia pentru mine,
iluzia fara inceput si fara sfarsit
ca stanga si dreapta, ziua si noaptea
florile si anii sa aiba un rost,
ca sufletul sa-si caute mereu adapost
si de undeva sa plece sau sa revina
viata si vina.