Managementul Vietii si al Resurselor Umane
LAST UPDATE: 29.03.2022
Management: lasat singur, cuvantul nu exceleaza prin inteles. Asociat altor cuvinte, prinde sens ( incearca Viata, Resurse Umane). Intensitate sensului e variabila.
Managementul Vietii incepe cu tipatul pornit din Mintea goala in ticaitul Programat al Timpului.
Intram in prima organizatie, Familia, ca membru cu drepturi depline. Crestem in cultura ei organizationala, ne dezvoltam, evaluam si ne lasam evaluati, recompensati si pedepsiti, dezvoltati, masurati cu Harti de Competente gandite de generatii trecute, care ne pregatesc pentru un viitor neclar si-n mintea lor.
Ca membru cu drepturi depline, asa mic, devii managerul propriei tale vieti, contribuind – sau NU – la dezvoltarea culturii organizationale in care ai intrat.
Te lasi modelat ca o plastilina de cei care iti „vor binele”, ajungand sa traiesti intr-o camasa de forta care nu are nicio legatura cu viata ta, cu dorintele si aspiratiile tale. Ajungi sa accepti fara impotrivire Cultura organizationala tip:
Sau te revolti si devii un copil „rau”…
Cu Binele si Raul invatate din povesti, ajungi in cultura organizationala a scolii. Aici – ca si acasa – ti se spune ca trebuie sa fii cel mai bun, sa fii la fel de bun la toate (!), ti se interzice sa scrii cu stanga (desi tu cu stanga simti ca poti sa scrii si nu intelegi ce-i rau in asta!), incerci sa deslusesti Competitia ca baza a succesului multilateral (!). Pe nimeni nu intereseaza talentul tau.
Ajungi din nou la Modelare… sau la Revolta cand intelegi ca dorintele tale difera de-ale lor, incercand sa te formezi liber dupa propriile tale reguli si aspiratii. In cautarea propriei Cai, accepti doar minima reglementare a Punctului de Start si de Sosire, asumandu-ti alegerea traseului dintre cele doua repere.
Cu 7 ani de acasa si ceva scoala, ajungi in prima companie dispusa sa primeasca generatia de maine.
Daca te simti bine, ramai si parcurgi diverse dimensiuni ale Resurselor Umane, pe care le stii deja din managementul propriei Vieti: Selectie si Integrare, Evaluarea Performantei, Training si Dezvoltare, Compensatii si Beneficii, Managementul Competentei, Succesiune si Cariera, Managementul Capitalului Uman, Dialog Social si Relatii de Munca .
Daca nu, pleci in cautarea Implinirii si Fericirii intr-o organizatie ale carei interese si valori se suprapun peste interesele si credintele tale. Sau ramai si daca nu ti-e bine, traind Nemultumit cu tine si cu ceilalti asemeni tie.
Repetarea conduce la invatare. Uneori, rareori, la intelegere.
Repetarea exagerata conduce la pierderea sensului. Limita Invatare/ Intelegere / Pierderea sensului, este individuala. Imi vine in minte o integrala simpla dintr-o functie de Repetare (x) aplicabila in intervalul inchis [Invatare; Pierderea sensului] cu valori in [Implinire Profesionala; Viata Personala].
Managementul Vietii seamana cu Managementul Resurselor Umane? Posibil. Amandoua au dimensiuni comune si se invata!
Daca aveti un gand de transmis, il astept pe florin.rau@gmail.com
A propos de „cuvant” si de „inteles”: ce ne facem cand ne aflam in fata propriilor noastre cuvinte rostite in urma cu ceva timp, dar carora „binevoitorii” le-au gasit „adevaratul” inteles? Sa nu fi inteles noi ceea ce am vrut sa spunem?
Paranteza: Ce se intampla in momentul in care cei ce au creat si promovat o serie de idei si de valori, idei si valori in spiritul carora am fost educati, devin minoritari si noi „idei si valori” se vor impune? Vom continua sa le promovam pe cele cu adevarat valoroase si sa le combatem pe cele „noi”? „Ei” vor spune ca suntem minoritari si ca ideile si valorile lor sunt demne de urmat! Poate ca in final spiritul mai puternic se va impune! Posibil… Paranteza inchisa.
Pe la noi lumea isi dorea o slujba stabila, astfel incat te pensionai de la intreprinderea de la care te-ai angajat dupa terminarea scolii. Prin vest oamenii isi doresc permanent un job mai bun, asa ca destul de des se muta de la o firma la alta si uneori dintr-un oras in altul. Mai mult, daca stai pe acelasi post prea mult timp dai de banuit… Acum mentalitatea s-a schimbat si pe la noi, asa ca si noi cautam un job (nu o slujba sau un serviciu, ci un „job”) mai bine platit, dar oferta e incomparabil mai slaba decat la ei. Dar schimbarea job-ului nu vine din cautarea Implinirii si Fericirii, ci doar prin prisma unui salariu mai bun.
In plus, chiar daca ti-ai gasit Fericirea si te simti Implinit intr-o organizatie, s-ar putea ca la un moment dat cultura organizationala sa difere din ce in ce mai mult de propria cultura, cultura organizationala fiind data de cultura membrilor organizatiei, iar acestia sa incline balanta spre exemplul din „paranteza”. In acest caz devii Nefericit si daca ai puterea (sau vointa) sa intelegi ceea ce se intampla, vei pleca in cautarea Implinirii si Fericirii intr-o noua organizatie. Astfel ajungem intr-adevar la repetitivitate. Dar cat (sau pana cand) vom putea repeta „figura”? Cred ca la un moment dat vom ajunge la un punct in care ne va deranja mai putin diferenta dintre propria cultura si cea a organizatiei in care la un moment dat ne-am gasit Fericirea sau in care ne-am Implinit… Acela cred ca este momentul in care dupa ce ai alergat ani buni dupa o slujba „mai buna”, iti dai seama ca ai o viata care trebuie traita, o viata pe care ar fi bine sa o petreci alaturi de familie! Cu cat invatam asta mai devreme, cu atat e mai bine pentru toata lumea! Si asta se poate si prin intermediul unui site precum rauflorin.ro!
PS: Paranteza (si nu numai) m-a dus cu gandul la piesa Common People a formatiei Pulp. Iata si link-ul catre versuri: http://www.azlyrics.com/lyrics/pulp/commonpeople.html