M-am nascut
intr-un mic orasel de provincie,
cu apa sarata,
cu un cinematograf
si doua cartiere de tigani,
cu parc si,
bineinteles, cu oameni,
care mai de care mai sclifositi,
apasati de aerul uscat
si tare de campie,
cu fel de fel de ocupatii,
de la cea de betiv
la cea de functionar de primarie,
de la cea de surugiu
pana la soferii de taxiuri;
isi crease orasul asta
o personalitate anume…
era un lucru grav
si purtat cu toata demnitatea de edilii orasului;
cei mai respectati oameni
erau birjarii…
aveau niste cai “o frumusete”
si niste birje “Paris nu altceva”,
ti se parea orasul din ele;
dar, oricum, pentru ca eu m-am nascut
acolo,
nu-l pot numi
orasul birjarilor.