21.
Suflet mare esti Omare, daca vii in orice seara
fie iarna, fie vara, sa umplem doua pahare
si s-asculti cum iti recita, robul care te imita.
Spirit vrednic, cinste tie! Sa traiesti o vesnicie!

22.
Vremea cand iubeam ca focul am lasat-o mai la urma
Astazi vinul si femeia sunt preponderent aroma
Mediu-n care se scufunda vasu-mi obosit de drum
Cu Omar aflat la carma in perdeaua lui de fum

23.
Darul Tau a fost Stapane Viata si cu Adevarul
Dar tot daruri ale Tale sunt femeia si zaibarul
intre ele ai pus Calea, mai ingusta ca o sarma
pe care se poate trece, numai cu Omar la carma!

24.
Doamne spune-mi ca Omar-e haina Ta de vreme buna
S-o imbrac pe dinauntru fara teama de furtuna
Si sa fim ca doi intr-unui, intru lauda cararii
de la nastere la moarte, de la cer la malul marii.

25.
Cu Omar-ul meu alaturi sunt precum o fata mare
Rasfatat ca o regina si plimbat cu Carul mare
Recitam si bem intr-una, ne iubim fara’ncetare.
El e mort de noua secoli, eu nu am nici o scapare!

26.
Cand femeia impleteste, face noduri, panza creste
S-a ‘ncurcat Omar in parul unei tinere fecioare?
Nu-l salvati, dati-i paharul, fiindca altfel poate moare,
si-nvatati-l sa deznoade, ce femeia impleteste
27.
Cand s-au scris aceste versuri aveam mana dreapta rupta
Se gandise Creatorul ca m-ar duce in ispita
Insa dreapta mea straina, scria singura ca proasta
atarnata de o sarma! Am trait s-o vad si p-asta!
28.
La romani este o vorba: „sa nu faci ce popa face”
Dar savantul sau poetul una scrie si-alta face!
Daca ce s-a scris aicea nu sunt vorbe de urmat, nu uitati:
Omar batranul a fost un mare savant

29.
Parul mi-e mai alb ca iarna frigu-n oase a intrat
Nu lasa sa zgribuleasca ingerul ce mi-a fost dat
Fierbe vinul si fa plinul draga mea si urca-n pat…
Sa-ti citesc niste catrene, din Omar cel laudat!

30.
Lantul veseliei iata-l: sunt facut din lut si apa
Duhul insa este-n vin; cu pelin vinul se ‘ndoapa;
dar pelinul e femeia! Daca lantul se’ntregeste
cu Omar ce povesteste, lumea canta si iubeste.

31.
Pentru inima ce doare, tu esti leacul bun Omare,
pentru omul ce greseste, tu esti marea consolare,
pentru cel care iubeste, altul nu se potriveste;
doar de moarte nu ne scapa versul tau ce straluceste
32.
Eu iubesc, Omar iubeste, la pahar ne potrivim…
Harul ne deosebeste: el mai mult, eu mai putin.
Prin urmare… asta este: eu sunt rob, el e stapan!
Dar din asta nu se moare! Moartea este un destin!
33.
Omule in viata asta ti-a fost dat ‘o calauza
nu se vede, ci se afla, numai cu simtirea treaza
iar simtirea sade treaza langa vin, langa iubita…
cand se cere adevarul! Sau langa Omar de pilda!

34.
S-a schimbat la fata lumea de pe vremea ta Omare:
nu doar pasari stiu sa zboare, nu mai e pustie marea,
nu doar lumanari si Luna stiu sa lumineze noaptea,
insa glasul tau si-acuma e mai tare decat soapta

35.
Doamne nu mi-am pus cu Tine mintea mea de mucava,
dar paharul ca si gura, nu stiu cum le-oi astupa!
Am pastrat un pic masura in cuvinte si in vin
poate ca te-nduri vreodata sa imi mai reduci din chin.

36.
Sa ajungi la ‘Mparatie, drumuri sunt de mers o mie
insa poarta incuiata si pazita de-o stihie,
se deschide dinlauntru. De ce, cand si pentru cine?
Daca intru, o sa aflu; insa nu va mai pot spune!

37.
Eu sunt Demeter slavita, mama viei lui Omar
Eu il port pe adormitul, ca din dar se face dar:
Ale lui din ale mele, in mine sunt ale lui,
ca sa nu uitati de ele, ma grabesc sa vi-l restitui

38.
A venit Omar in mine si-a sezut o vreme mut
L-am primit cum se cuvine: cu sare, cu vin si paine
iar la vremea intelepciunii a vorbit purtat pe scut:
Viata este minunata; nu uitati cat e de scurta
39.
Nu vreau sa iti dau Omare un prilej de suparare
Dar azi viata-i foarte trista: sani natur nu mai exista!
Nici o zi a saptamanii nu te poti juca cu sanii
S-ar putea sa fii ridicol, sau le pui viata-n pericol!

40.
Ai plecat si-n urma lumea s-a schimbat fara incetare:
banii nu mai sunt de aur, vinul nu mai e din struguri,
poetul canta-n pustie, Dumnezeu vorbeste singur…
Numai moartea da cu coasa ca pe vremea ta Omare.