Timpurile in care diploma de facultate garanta o viata mai usoara romanului, si-au pus amprenta asupra lui, intrandu-i subtil in ADN…i-au afectat acceptarea si toleranta fata de munca fizica.

Incet-incet, apetitul pentru diploma de licenta i-a invadat mintea…ca pas firesc, a aparut industria invatamantului „ la distanta” care pe banuti multi si cunostinte putine, a inceput sa transforme dorinta in realitate.
Nu suntem departe de a deveni o tara plina de domni care nu mai apreciaza valoarea meseriei ca „ bratara de aur”.

Ce vom face cand toti vom fi licentiati si nimeni nu va mai fi dispus sa-si insuseasca o meserie?

Fiind destepti, o sa gasim solutii….am putea aduce chinezi. Sunt dispusi sa lucreze mult pe putin si desi nu sunt atat de scoliti ca noi, stiu sa faca lucrurile rapid si bine… sunt foarte priceputi, mananca putin si nu au pretentii.

Asa facem Romania sa infloreasca… cu chinezi. Iar noi, ca niste adevarati domni / doamne, vom face prezentari in Power Point sa masuram realizarile lor.

Imi amintesc povestioara prin care bunica, om simplu de la tara, ne-a facut pe noi, nepotii ei, sa intelegem ghilimelele de la notiunea de domn:

„Un om sarac si lenes dar domn in mintea lui, si-a trimis copilul la morarul satului sa imprumute o banita cu faina. Inainte de plecare, l-a invatat sa-l roage pe morar asa:

Tatal meu, domnia sa,
m-a trimis pe mine, domnia mea,
la tine, domnia ta,
sa ne imprumuti dac-oi vrea,
o banita de faina
pana cand om macina.

Morarul l-a ascultat zambind si l-a trimis inapoi cu mana goala la tata-sau, spunandu-i:

Daca tatal tau este domnia sa,
eu, domnia mea,
tu, domnia ta,
cine tine sacul, cine umple banita?!”

Va doresc sa va fie bine cu voi si cu cei pe care-i aveti alaturi in MarelePrezentContinuu. Pe curand.