Poezie dedicata lui Gheorghe Marcu, fost detinut

Liniile trebuiau sa deseneze gratii.
Se imbratisau pentru ultima oara
si plangeau la intersectii.

Dincolo de ele, geamurile mici
imprumutau pentru noi
flori de gheata de la ger,
sa ne faca separarea de lumina mai usoara.

Dincoace inotam in apele Lunii
(din Styx-ul pe care nu-l puteam trece)
pana la glezne, pana la ganduri.

Visam, in picioare, corabii cu femei frumoase
metamorfozate in panze albe
si ne transformam in catarge subtiri
sa le tinem intinse sub vant.

Calatoream in poienile cu copii
avand rasul legat de glezne cu lanturi
si degetele ciocanitori
ce cautau in pereti viermi de cuvinte
cu care ne legam sufletele de trupuri.

Privesc si azi spre Poarta Alba prin care
a iesit lumina din disperare.