Un film cu multe premii Oscar castigate (sapte mai exact), un film care m-a impresionat in copilarie (cu siguranta forma particulara a podului face parte din amintirile acelei prime vizionari), un film de care mi-am amintit in urma cu vreun an.

La vremea respectiva am pus pe blog cateva citate si o secventa in interpretarea lui Sir Alec Guinness. Zilele trecute a fost redifuzat pe un canal de televiziune, dar pentru ca nu l-am prins de la inceput, mi-am propus sa il urmaresc in liniste de pe DVD.

Am gasit momentul oportun si, cu toate ca nu eram la prima vizionare, iar actiunea imi era relativ proaspata in memorie, am constatat ca de aceasta data il vedeam parca cu alti ochi. Asa a si fost! Si am continuat sa il urmaresc cu acest gand. Am observat din nou atat diferentele dintre cultura japoneza si cea occidentala, cat si intre educatia de la jumatatea secolului trecut si cea din zilele noastre. Asta la modul general.

Intr-un mod mai putin general, dar mai mult decat particular, am identificat o analogie intre actiunea si evenimentele din film, si situatia actuala din cea mai mare companie producatoare de energie electrica din Romania. Aceasta din urma (compania, nu tara) se afla in insolventa.

Am facut un exercitiu de imaginatie. Compania care trebuie scoasa din insolventa este podul ce trebuie realizat. Colonelul Saito este administratorul judiciar. Englezii, condusi de colonelul Nicholson, sunt specialistii companiei.

Saito are obiective clare, dar oamenii pe care se bazeaza nu au experienta necesara, iar termenul de finalizare a proiectului pare sa nu poata fi respectat. Englezii vin cu solutia si reusesc nu numai sa negocieze cu Saito, dar sa si duca la bun sfarsit proiectul.

Frumos, nu? Frumos, dar filmul nu s-a terminat!

Ceea ce nu stiau nici unii, nici altii, e ca trupele speciale trebuiau sa detoneze podul in ziua inaugurarii sale. E interesant, de dragul analogiei, ca trupele speciale erau alcatuite din membri din diverse tari, deci aveau un caracter international. Tot pentru analogie, trebuie mentionat ca in trenul ce avea sa treaca peste faimosul pod pentru inaugurarea sa, aveau sa se afle oficialitati din tabara lui Saito.

Dupa finalul de mai sus (cel frumos), evenimentele capata o turnura neasteptata pentru cei implicati in proiect.

Pentru ca asta nu e o recenzie de film, voi dezvalui finalul: atat Saito, cat si Nicholson mor. Ba, mai mult, chiar Nicholson e cel care in cadere (ranit mortal de un proiectil) detoneaza incarcatura exploziva! Saito moare cateva momente inaintea sa!

Cine e castigatorul din film? Saito? Nicholson? Nu! Trupele speciale!

Si cum de fiecare data cand discut pe aceasta tema imi amintesc de Company Men, nu pot ca tocmai acum sa nu il mentionez!

Sunt curios daca de aceasta turnura din finalul filmului va avea parte si producatorul de energie. Pastrand proportiile, desigur!

Personal cred ca da. Poate doar noua situatie energetica europeana sa schimbe situatia!