Din fluierul de fag, cu un inel de arama
Pe mal de Neajlov un „pom geaman” crescu
Este strain si singur aproape ca o rana,
In amintirea celor ce viata i-o dadu.
Sfideaza geometria mai tinerilor frati
Si stie ca Mihai acum alt nume poarta
De-aceea mai traieste, ca sa ii fie scut
In vreme de restriste, pe Neajlov in balta.
Era atat de mandru, cand ne-a vazut venind
Crezand ca-i dam o veste, si-l facem sa-nfrunzeasca,
Dar calul de pe drum, ne-a rasucit in timp
Si n-a avut niciunul putere sa-l priveasca.