A coborat o raza din ceruri
si a luat locul umbrei din sufletul meu
ascultand raspunsul tau la chinurile
mele.
Fiinta dulce si inselatoare,
apriga si duioasa,
neintinata si neprihanita
ti-e menirea, femeie.
Esti facuta pentru lacate grele
si nu te incurci cu
te miri ce.
Lasa-ti sa coboare
harul tau femeiesc
si uita ca sunt barbat.
Fa-ma pieptenele
care-ti dezmiarda parul
in serile tarzii de iarna.
Faptura ce esti facuta
sa plamadesti suflete
inainte de vreme,
fara stirea barbatului,
fa-ti hatarul
si ia-ma in brate,
du-ma pe gheturi albastre
sa-mi cante vantul la ureche
basme cu rechini si casaloti…
Ma’ntreb
ce-as fi scris daca raspunsul tau
ar fi fost altul.