Realitatea ca Prezent si Viitor
Stiam ca va veni odata vremea unor ganduri pe tema „ Cum pregatim tinerii pentru Prezentul apropiat si pentru un Viitor despre care habar n-avem cum arata? Ce facem Noi Azi pentru ca acest viitor sa nu fie risipit de Ei Maine?”
Acest „odata” a fost grabit de articolul lui Alexandru Codreanu, invitatul meu, care face radiografia sistemului actual de invatamant:
„Pregatirea mea formala de inginer geofizician cu diploma eliberata de Universitatea din Bucuresti, in afara de facilitarea primului interviu, nu a valorat nici cat o ceapa degerata. Nu conta ce stiam, ci cat de receptiv eram la a invata lucruri noi.
Ulterior mi-am dat seama ca cei de la recrutare erau baieti destepti. Manualele de seismica editate in ’65 dupa care invatasem nu se mai intersectau de mult cu seismica din secolul 21. Handicapului teoretic i se adauga lipsa cronica de practica.”
Sunt de acord cu ce spune Alex. Si asta pentru ca se suprapune perfect peste realitatea descoperita prin fiecare interviu si centru de evaluare organizat pentru tinerii absolventi. Sistemul de invatamant actual nu ofera minimul de cunostinte necesar Realitatii Prezente… cat despre cea Viitoare, cu Dumnezeu inainte!
Poate o sa spuneti ca marile companii sunt prea pretentioase…ca nu vor sa recunoasca meritul universitatilor…ca noi romanii ne judecam prea aspru unii pe ceilalti…dar ideea slabei pregatiri a absolventilor de invatamant superior este sustinuta si de specialistii straini din echipele de interviu…asta e realitatea, fie ca o acceptam sau nu.
Nu-mi plac generalizarile…contin prejudecati si stampileaza nemeritat. Totusi, afirmatia de mai sus exprima un adevar… am intervievat absolventi din facultati aflate in diferite parti de tara…acelasi rezultat: copii buni, crescuti intr-un sistem defect ce le ofera informatii perimate!
Azi, sansa lor este sa fie recrutati de marile companii care transmit know how-ul prin centrele proprii de formare…sau sa lucreze in strainatate si sa se intoarca acasa dupa ce cunosc excelenta.
Maine, sansa tinerilor poate fi scoala romaneasca daca cei care ne conduc vor dori vreodata asta, sau daca noi, societatea civila, vom alege sa-i obligam sa si-o doreasca.
Sa va fie bine cu voi si cu cei pe care-i aveti alaturi in MarelePrezentContinuu! Pe curand.
@ Florin
Este singura atitudine corecta si realista in vremurile in care traim.
Pasul urmator este realizarea si implementarea in cadrul companiilor a unui program intern de formare profesionala care sa furnizeze competentele teoretice si practice tinerilor absolventi proaspat angajati.
Acesta este viitorul – invatamantul formal ca acreditare a culturii generale, eventual a unui interes / afinitati personale de studiu, iar angajatorul, prin programele interne de formare profesionala,, furnizorul si contabilizatorul de competentele practice si specializrea in zone inguste, cu greu acoperite de curricula scolara.
@Alex,
articolul are la baza sute de interviuri si un mare numar de centre de evaluare organizate pentru tinerii absolventi de facultati tehnice. am avut sansa sa intalnesc multi copii deosebiti…ideea este sa descoperi potentialul din ei – desi managerii doresc juniori cu experienta si realizarile unui advisor! – si sa fructifici acest potential si dorinta lor de dezvoltare.
Felicitari pentru articol Florin. Pozitia profesionala pe care o ai iti confera dreptul la o parere autorizata.
Un mic amendament: crevasa dintre ceea ce se invata in scoala si ceea ce se face in practica nu este specific scolii romanesti, ci se regaseste in alte sisteme de invatamant.
Poate la noi, din cauza lipsei fondurilor de cercetare, a incapacitatii atragerii unor resurse umane de calitate in invatamant si mai ales lipsei activitatilor practice in scoala, lucrurile sunt mai evidente.