Am citit ca nu exista diferenta intre Faptele Traite si cele Traite in Imaginar. Pe ambele, creierul le percepe la fel. Si sunt la fel de valoroase pentru minte si suflet. Asemenea unora dintre voi, mi se intampla si mie sa traiesc in Imaginatie. Nu ca refugiu. Ca hrana pentru suflet, trup si minte. Ca bucurie impinsa spre perfectiune. Privesc Realitatea Suspendata. Cu drept de Scriere si Stergere asupra ei.

Imi vine-n minte-o intamplare c-un pomisor si un prieten drag ce a adus esenta vietii. Ii port pe amandoi in suflet si ma bucur ca mugurii, forile si fructele pomisorului i-au adus bucurie si implinire. Ne-am intalnit candva la granita Imaginatie – Realitate, si-am devenit prieteni suficient de buni incat sa ne promitem ca sfarsitul si inceputul ne vor prinde impreuna.

Stand intr-o noapte la taifas, am cunoscut temerea lui, ca niciodata nu va cunoaste pasul catre Realul in care traiesc eu…a spus ca si-l doreste foarte mult…ca e frumos in Imaginar, dar ca nu exista nimic mai minunat decat Realul…de plumb mi s-a parut si teama lui de-a nu ramane singur…de a fi dat…de-a se trezi-ntr-o zi, ca nimeni n-o sa-i simta lipsa…ca nu va mai insemna nimic, pentru nimeni…ca nu poate lasa Urma, in al carei gand sa ramana Dupa…ca n-a plantat un pom in lumea asta.

L-am ascultat cu inima picata in stomac…durea, durerea lui… i-am spus ca temerile astea exista si-n Real …la fel traiesc si eu… pe fund de mare dar si pe varf de munte…ca viata nu-ti ofera garantii..ca doar de noi depinde sa-i avem pe cei dragi, si sa-i pastram aproape…ca-i tare simplu sa plantezi un pomisor.

Pomisor!…asta a fost cuvantul ce mi-a adus in fata Viitorul prietenului meu…implinirea din el…avea atata implinire-n fata, si el vorbea de temeri…de durere….nu stiu cum sa spun, fara sa par aiurea: imi vin idei in minte, fara sa am vreun merit… franturi de imagini …cuvinte despre viitor.. …care devin realitate…m-am invatat cu ele…chiar le doresc ca parte-a mea.

I-am spus gandurile si l-am rugat, pentru inceput, sa isi aleaga pomisorul …”apoi va veni Urma…astia sunt sigur pasii ce-ti vor aduce Dreptul de Libera Trecere intre Imaginar si Real”…”Asa sa fie oare? de unde stii tu? de-ai sti ce e in mine!”…apoi, a inceput sa creada-n pomisor si-n Urma lui.

”Voi fi si eu cu tine cand vei alege pomisorul tau…ce ti-ai dori?”…”gutui!”…”gutui? de ce?” …”are fructul bun, frumos si rezistent, si cand il musti, te aduce cu picioarele pe pamant, prin gustul lui.”…”aha, gutui sa fie!”…gutui a fost!

Asa a inceput trecerea de la Imaginar la Realitate … cu pomisorul…apoi, cu greu, cu multe ridicari in cer si prabusiri, a aparut si Urma…acum, am un priten fericit si plin de bucurie pentru urma, mugur, frunza, fruct si floare…iar trunchiul de gutui ce a adus cu sine Pasul, e locul preferat al lui si-al Urmei sale.

Tu ti-ai plantat pomul tau?