Of dragutul Dumnezeu
ca s-a apuca deodata
sa ia in mana o dalta
si-un ciocan sa imi sculpteze
trupul si sufletul meu.

A crezut ca e usor
dar de-atunci, zile si nopti,
ani la rand, munceste-ntruna
nu injura, nu ofteaza,
nu zice ca-l doare mana.
Desi deseori eu stric
El tot nu zice nimic
sta un pic si se gandeste
si apoi iarasi ciopleste;
chiar acum imi face-un rid
si imi netezeste-un gand,
imi ia din inima namolul
si in cap imi umple golul cu idei.

Cand credeam c-a obosit
m-a privit si mi-a zambit
invatandu-ma sa rad.
Cand mi se parea ca-i palid
El m-a mangaiat pe crestet
Si m-a invatat cuvantul.
Ma-nveleste cand mi-e frig,
eu nu I-am platit nimic
dar L-as intreba de ce
insista cu cantece
sa ma-nvete sa iubesc.

Du-te Doamne, lasa-ma,
nu te duce, stai cu mine,
ce-i al meu e de la Tine
dar elibereaza-ma;
ba nu Doamne am glumit
fara Tine mi-e urat
Te iubesc si vreau s-o stii
mai ciopleste-ma o zi
pana cand raman pitic
pana cand raman atom
care crede c-a fost om.