Respir, privesc, vorbesc, simt sete, foame, pasesc, transform in energie tot ce imi bucura gustul, memorez, visez, ma trezesc plin de imagini-sunete-arome legate cu usurinta de amintiri, clipesc, imi bate inima, gust, aud, imi vin idei de nu-stiu-unde si inteleg cum se transforma cantitatea in calitate-n mine, fara sa am vreun merit…asta sunt eu cel controlat…cel bucurat de toate, fara efort.

Subconstientul…rar, ma-ntalnesc cu el …in clipe de neimpacare, cand toate o iau razna si brusc simt partile din mine, incerc sa-l inteleg…sa-i spun ce cred ca e mai bine pentru noi ca Tot…ca nu e El si Eu… ca pot si sunt de-acord sa merg spre Umbra, doar daca trecem impreuna prin Lumina…ca-n continuare am nevoie de ajutorul lui nepretuit, sa pot sa duc tot ce exista-n minte, in suflet si in gand…de obicei, discutia ajuta…cand nu, ii tot repet ce vreau, pan-oboseste si se indrept-agale spre locul lui din mine…asta e semnul lui de impacare…intoarcerea la loc.

Imi vine-n minte-o intamplare cu omul de langa mine, alergic la antibiotice de ani buni, cu soc anafilactic …facuse o infectie ce trebuia tratata si dupa teste de tot felul, medicii au spus ca nu exista solutii…asa am ajuns impreuna la un Om Orb care, „privind” prin ea, a rostit : „Cea mai mare problema e Mintea Hoata ce-ti controleza viata …mergi acasa, trateaza-ti infectia cu Rovamicin si tine-ti in frau Gandul…spune-ti ca n-ai nimic, si-asa va fi !”.
Am mers acasa, a luat antibioticul si din momentul ala Gandul i-a devenit Prieten.

Starea de Rau sau Bine, depinde de noi…de modul in care stim sa castigam ca Aliat Subconstientul nostru.