Imi amintesc de timpuri cind se vorbea de tranzitie……de viata noua…de bani….sa faci bani…visul american….visul omului din Europa de Est, sa plece in Nord-America si sa cuceresca Lumea…Vise? Realitate ?!

Realitatea e locul in care traim vise…alergaturi…socoteli…ce cheltuim…cu ce raminem…

Asa am hotarit sa trec oceanul si sa ajung intr-o tara unde se pot face bani, daca ai vointa si un pic de creier.

La inceput e noutatea…ca sa te descurci, trebuie sa stii limba,sa poti cere o informatie sa-ti cauti job…gasesti o locuinta, ca doar trebuie sa stai undeva, nu? Aici totul costa bani, nu mai ai prieteni care sa te tina o luna-doua pina te pui pe picioare..acomodarea dureaza o saptamana, timp in care te cazezi, iei un ziar si te uiti dupa joburi….ai referinte? …dar experienta nord-americana? USA. sau Canada?…aaa,esti Roman….da, o tara buna….unde e, in Africa sau Middle-East? aaa, in Europa…ce vecini are ? Rusia,Iugoslavia…

Vin sarbatorile…nimic nu-i ca acasa…nu colinde, nu vizite multe..nu copii sa-ti treaca pragul, nu programe la TV de Craciun sau Revelion, ca lumea trebuie sa se odihneasca, nu sa piarda timpul la TV….poate ca sant un pic sentimentala cand e vorba de Sarbatorile de Iarna sau Paste,cand ne adunam familiile si petreceam si uitam de griji,de toate relele si ne era bine….

In Mai, in Alberta apare Primavara…nici verdele nu-i ca in tara copilariei….tara, de care ne leaga pe fiecare un mormint in care se odihneste un tata, o mama batrina si bolnava care asteapta in fiecare an sa-i vina fiica de departe, un frate, o sora..un copil…rude…pe care nu ai timp sa le vizitezi, timpul fiind prea scurt.

Viata se imparte intre bariere… cea mai mare parte din timp o petreci la munca…pleci dimineata la 7 si vii seara la 6…mai mult de 2 ore de condus….ajungi Acasa…Aaa!.. trebuia sa cumperi ceva!.. inapoi in masina, la supermarket, cumparaturi si in sfarsit din nou acasa …si-i deja 9 seara…maninci, faci dus si la culcare..maine incepe o noua zi, nu-i asa?

Da, nimic nu e ca-n tara ta, dar stiam asta, nu?

Cind pleci in alta tara sa-ncepi o noua viata, te modelezi dupa regulile existente pentru a face fata…nu trebuie sa comentezi…totul e facut dupa ani de munca, cercetari, practica…organizat, pus la punct, fara fisuri… nimic nu e lasat la voia intimplarii…asa e construita Nord-America.

Am revenit in tara….dezordine..haos…mizerie…nepasare…indiferenta….abia asteptam sa ma intorc.

In Toronto, la aeroport, arat cardul si „Welcome home !”….Acasa ?? ! Unde mai e acum Acasa?