Viata si Zona de Confort
De la Nastere pana la Marea trecere, Viata este o continua deplasare intre Zone de Confort.
Definita ca” loc” in care te simti in siguranta, bine cu tine insuti, cu cei din jur si cu ce faci, buna prietena cu Obisnuinta, Comoditatea, Stabilitatea dar si cu Stagnarea, Zona de confort este un spatiu de viata benefic pentru o perioada limitata de timp. Este locul in care alegem sa traim o anumita perioada. De fapt nu este un „loc”, ci mai degraba o combinatie de locuri – actiuni – stari – trairi.
Numarul Zonelor de Confort prin care alegem sa trecem si distanta de timp dintre doua zone, depind de Dorinta si Puterea noastra de Schimbare si Dezvoltare si de Acceptarea Perioadei de Disconfort presupusa de fiecare trecere.
Priviti pentru cateva secunde desenul urmator:
Am afirmat ca Zona de Confort este un spatiu benefic doar pentru o perioada limitata de timp. De ce?
Imaginati-va ca sunteti de 2 ani in acelasi loc de munca. Ati depus mult efort si asta v-a adus recunoasterea line managerului, membrilor echipei, clientilor interni si externi. Cunoasteti detaliile de finete ale jobului, ati devenit indispensabil, va simtiti relaxat, apreciat si cu banii…Ok.
Recent, in cadrul firmei a aparut oportunitatea unei promovari. Pozitia este tentanta, considerati ca vi se potriveste si ati dori sa aplicati, DAR…ei, acest DAR aduce cu sine mari framantari…si explica de ce nu e bine sa zabovesti prea mult intr-o zona de confort.
Incepe lupta argumentelor:
DAR…noul loc ar presupune sa o iau de la capat, sa schimb mediul, colegii, line-managerul, sa invat lucruri noi, sa investesc mult timp si efort pentru a castiga recunoasterea in noul colectiv… in acelasi timp ar inseamna sa ma dezvolt si sa construiesc o noua Zona de Confort pe un palier superior.
DAR…E bine sa dau vrabia din mana pe cioara de pe gard? Sa dau confortul, siguranta si linistea pe disconfort, nesiguranta si neliniste pentru o perioada ? De ce as renunta la ceva ce inca merge? Daca nu o sa fac fata pe noua pozitie?
DAR…aici nu mai exista provocari care sa ma stimuleze. Nu mai pot invata mare lucru, simt ca ma plafonez si ca o sa pierd tot ce ma bucura acum…daca mai raman o sa fie si mai greu sa ma desprind de Zona asta de Confort…daca pe viitor n- o sa mai am sansa unei asemenea oportunitati ?
Cam multa Indoiala, nu?
Proiectati-va viitorul pe ambele variante de decizie si alegeti-o pe cea care vi se potriveste cel mai bine. De regula pasul inainte catre Zona Superioara de Confort, este unul castigator. Nu uitati ca sunteti ceea ce alegeti sa fiti!
Va doresc sa va fie bine cu voi si cu cei pe care-i aveti alaturi in MarelePrezentContinuu. Pe curand.
@Monica,
iti multumesc…prin raspunsul anterior, te-am lasat sa cunosti o secventa de viata, sa privesti o clipa prin ochii, mintea si sufletul meu…imi pare bine ca am facut asta…revenind la cele spuse de tine, Introspectia si Simularea sunt esentiale si absolut necesare… ele apartin perioadei de framantare, contribuind major la decizia unui DA sau unui NU catre toboganul Zonei de Disconfort…vesnicii nemultumiti din jurul tau? fa-i invizibili in minte si treci mai departe..despre excesul de munca pentru companie, cred sincer ca alieneaza si ucide…te astept, ori de cate ori gasesti timp si un gand.
Jos palaria, Florin.
Cu siguranta am fost nepoliticoasa si nu am pomenit nimic de multitudinea gandurilor pe care le impartasesti pro bono in acest site.
MA gandeam ca poate in schita ta ar mai trebui pus un decision point: cu o introspectie si eventual o simulare a rezultatelor obtinute in urma schimbarii, abea dupa aceea sa ne dam drumul pe tobogan spre partea descendenta asteptand sa dam de o luminita si mai mare.fiindca multi sunt chemati, dar putini cel alesi.
si nu era/este nimic personal!Cand am citit acest post, tocmai savurasem unele (tot din blogul tau) care mi-au mers la suflet (gratie si modului in care sunt scrise) si apoi acesta, pe care Eu asa l-am inteles: ca un indemn de a te aventura (profesional ma refer, observ ca in ultimul timp toti vor sa avanseze, sa ciupeasca ceva pornind de la premisa: ‘nu stiu ce o sa fac, dar ma descurc’), de a ingrosa randurile celor care nu pot rezista tentatiei si apoi se lamenteaza interminabil otravind totul in jurul lor.
asta este ceea ce vad Eu in jurul meu:oamenii vesnic nemultumiti: daca au responsabilitati si avantaje isi pierd sinele – devin ‘eu cu munca mea’ si cam atat, daca nu au pozitii de xxxxx :cat de mult muncesc si nu sunt bagati in seama.
numai bine pentru tine si familia ta!
@Monica,
frumos comentariu…iti voi raspunde simplu: imi traiesc viata dupa prioritati stabilite demult, cea mai mare realizare a mea fiind cei doi copii: Alma 26 de ani http://www.rauflorin.ro/pentru-ce-ai-trai-daca-ai-sti-ca-vei-trai-pentru-totdeauna/ si Bogdan, 25 de ani – programatorul si designerul acestui site.
Am crescut impreuna, bucurandu-ne de echilibrul adus unii altora si de descoperirea din timp a adevaratelor valori pe care le poti smulge de la viata.
Percep jobul ca raul necesar realizarii unei vieti frumoase de familie. Atat. Asta nu inseamna sa nu il fac bine si cu pasiune in timpul pentru care sunt platit.
Sigur ai observat ca siteul este un HR Open Source, impartasirea fara banuti a cunostintelor dobandite in ani de studiu si practica excluzand ideea egoismului…stiu ca intelegi ce vreau sa spun…iti multumesc mult pentru gandurile tale…te astept ori de cate ori simti dorinta unui gand impartasit…conteaza.
Planurile vietii personale si al jobului cred ca ar trebui tratate separat.Mie mi se pare ca desi subliniezi liberul arbitru,totusi este un fel de accentuare, o poleire spre ‘tipul castigator’ care isi asuma responsabilitati peste reponsabilitati, acumuleaza cunostinte, lucreaza intensiv, cu targetul ‘sa devii eficient pentru firma’ ‘sa fii indispensabil’. Ego-ul primeste bonus un titlu pompos, o sutica doua de euroi la salariu dar libertatile ii sunt ingradite si mai si, fiindca pentru nimic in lume nu mai poti da inapoi, trebuie sa urmezi curba ascendenta. Nu mai ai timp pentru lucrurile si traiarile care nu dau bine in multinationale (sa petreci o zi urata de toamna cu o carte in mana, sa mergi la teatru si nu sa-ti ramana biletele cumparate in buzunar fiindca ai dead line sau reporting in d+2, in weekend fiind la munte sa-ti doresti sa mai ramai o zi in plus dar nu poti doar esti indispensabil in echipa, sa-ti iei concediul 3 saptamani legate…)
ce faci cu cariera? ce faci daca te orientezi doar spre viata personala?
in multinationale nu intereseaza pe nimeni daca ai viata personala: ‘nu facem acte de caritate’ se mai arunca cateodata in meetinguri ptr joburile care presupun deplasari cu saptamanile din Bucuresti iar o femeie cu copii mici acasa mai stramba din nas. dar poate ea da inapoi?doar e partea ascendenta… mai are si un plan de cariera si target-uri.
cumparaturile si le face pe internet, facturile le achita la fel, poate isi mai urmareste si copii pe internet la gradinita. Suficient, nu-i asa ?
Super gaselnita cu laptopurile si internetul: ai de primit un mail urgent la care trebuie sa raspunzi, no problem poti si de acasa din timpul tau liber si ce daca e al tau, doar ti-am dat noi o sutica doua la salariu (un laptop ptr supeconditii de munca, un modem ), tu ai vrut, acum….de raspunsul la telefonul mobil dat de firma ce sa mai povestim…
Bine, ceea ce am spus sunt generalizari si exagerari.dar fara de alte articole ale tale (mai ales cele legate de trairea in prezent nu in iluzii) aici sesizez cel mai bine formatia ta profesionala. no comment, sunt oameni carora le place sa avanseze, dar s-o faca constienti, nu sa devina apoi cel mai urat soi de manager:cel frustrat, nu am timp fiindca sunt sef, va organizez, decid ptr voi : esti sef fiindca vrei asta, altii poate nu vor titluri , DAR vor RESPECT: pot sa traiesc fara titlu pompos, fara cateva sutici de euroi&co la avantaje, dar cand muncesc si aduc bani in firma – ma respecti, nu fac asta fiindca sunt prost sau n-as putea sa ingros randurile celor amagiti ci fiindca e alegerea mea. dar nu-mi cere nimic in plus, nu m-am vandut ptr asta
@Bebe,
indiferent de caracter, omul traieste in zona de confort pana cand simte ca poate obtine si isi doreste mai mult de la viata. Este si cazul caracterului puternic conflictual aflat in zona de confort atat timp cat gaseste victime dispuse sa raspunda cu aceeasi moneda propusa de el.
Antoine de Saint Exupery avea dreptate subliniind importanta ascensiunii si efortului in drumul catre rezultat. Ele dau frumusete vietii, cladesc credinte si trairi de lunga durata comparativ cu clipa atingerii rezultatului.
Trateaza te rog zona de confort pentru oameni cu un caracter puternic conflictual.
Mai trateaza si observatia lui Exupery , cum ca ascensiunea si efortul ascensiunii conteaza, nu rezultatul de a atinge piscul.
Cris,
Cine nu are dinti de ferastrau in cariera, ori nu are cariera, ori are in spate un tatic, o mamica ‘grijulie’, un iubit obsedat sau mai rar o iubita la fel, care-I va face viata zob plasandu-l pe o falsa curba ascendenta … dar e pacat de Viata sa o strici asa…sa nu afli diferenta dintre o Cadere pe fund de mare si o Ascensiune pe varf de munte cu propriile forte… si sa-ti reamintesti, ori de cate ori consideri ca iti doresti si poti mai mult.
Ca sa o iau si eu putin pe aratura, imi amintesc ca in 85 cand am terminat facultatea, indrumatorul meu de proiect, domnul Ion Dobre, cercetator la Campina, Dumnezeu sa-l odihneasca, entuziasmat de mine, a scris o emotionanta scrisoare de recomandare catre directorul locului unde am fost repartizat…mi-a fost rusine sa o dau… o pastrez si acum ca pe o amintire de pret.
In MarelePrezentContinuu, sunt undeva pe partea ascendenta a zonei de disconfort, privind la verdele din fata.
Florin,
Alegerile pe care le facem in viata ne definesc. Si ne deosebesc unii de altii. Este vorba de responsabilitatea si de asumarea alegerilor facute. Atat la job, cum spui tu, cat si in viata de toate zilele.
Spune o vorba din popor ca nu ti-e bine pana nu ti-e rau. Cred ca sansa unei reusite presupune si riscul unui esec. Dar, daca nu incerci, vei trai dezamagit toata viata gandindu-te cum ar fi fost daca…am luat-o putin pe aratura cu comentariul, dar la asta m-a dus gandul cand ti-am citit excelentul articol. Daca ma uit pe profilul tau de cariera, imi dau seama ca l-ai scris din experienta proprie…in ce Zona esti acum? Cu soare, cu nori sau doar o imensa ceata?!
Bafta!